Cu dor de vers curat ca lacrima, binecuvântați de lumina albă a Sărbătorilor creștine de iarnă și miruiți de Geniul eminescian, sângereienii au poposit la bustul poetului nepereche din preajma Liceului Teoretic „ M. Eminescu” din orașul Sângerei, pentru a omagia aniversarea de 170 de ani de la nașterea poetului român Mihai Eminescu. În dimineața zilei de 15 ianuarie admiratorii operei eminesciene au depus flori la bustul lui Mihai Eminescu.
Printre cei care au venit să-l cinstească pe poet au fost, ca de fiecare dată, autoritățile raionale și cele orășenești, vice-președinta județului Prahava-România, funcționari publici, profesori, elevi și mulți alți sângereieni pentru care opera lui Mihai Eminescu nu înseamnă doar „Luceafărul sau „Împărat și proletar.” Membrii cenaclului „Floarea albastră” de la liceul „ M.Eminescu”, ghidați de profesoarele de limba și literatura română, Ecaterina Atanasov, de muzică, Vera Gânju, directorul Nicolae Melinte, cu dăruire și talent, au recitat versuri, le-au trăit prin cântece, exprimându-și imaginația artistică cu referire la opera eminesciană. Într-un cuvânt, la Sângerei dubla sărbătoare a fost marcată cu un impresionant spectacol muzical-literar, depuneri de flori la bustul poetului.
A devenit deja o tradiție ca în miez de ghenar, bogat în evenimente culturale, să ne primenim ființa cu paginile alese ale ilustrului întemeietor al nobleței scrisului românesc – Mihai Eminescu, o voce lirică de o rară sensibilitate artistică, care a ridicat la cote valorice înalte graiul matern și comorile spirituale ale neamului.
Cei prezenți miercuri dimineața în preajma lui Eminescu din or. Sângerei s-au lansat împreună pe traectoria imaginară a vieții și creației poetului, explorând cu sufletul diverse dimensiuni, sugestiv întitulate „Să îmbrățișăm măiastra-i carte, „Pomul vieții spirituale, „Gânduri eterne” etc.
La cei 170 de ani de la nașterea sa, i s-a adus cu recunoștință ofrandă, constituită din mesaje emotive, melodii și mare respect. Senzația că trăim sub steaua lui Eminescu e tot mai intensă în fiecare 15 ianuarie, ziua în care noi, anonimi epigoni, ani peste ani de aducere-aminte, purtăm în suflet „dulcele dor” de poetul nepereche. Moderatorii sărbătorii, soții Valeriu și Anastasia Rusu au dat tonul evenimentului. Președintele raionului, Grigore Corcodel, a menționat: „Ne-am adunat azi în preajma celui care trebuie să ne judece. Să ne judece pentru faptele noastre, pentru ceea ce facem, pentru promovarea culturii românești etc. Or, Eminescu este poetul tuturor românilor, al celor de pretutundeni. El ne-a lăsat o moștenire care este actuală și astăzi. Să fim destoinici și mândri de ea și s-o promovăm mai departe copiilor, nepoților… Așa geniu ca Eminescu n-am mai cunoscut.
Soarta oamenilor de geniu e să dăinuie ca o enigmă, să rămână nemuritori. Vorba lui Eminescu: „Numai poetul poate trece peste nemărginirea timpului.”
În acest context, Poetul Eminescu întruchipează nu doar cultura românească, ci și sufletul neamului nostru, din simplu motiv că a suferit de generozitate și dăruire de sine. Scria versuri așa, „cum cade frunza din copac”, firesc”.
Ascultând emotivele mesaje ale Ludmilei Sfârloagă, vice-președinta județului Prahova, România, Arcadie Covaliov – primar de Sângerei, Ecaterina Atanasov – profesoară de limba și literatura română, liceul „M.Eminescu”, ale liceenilor, rostiri ale cuvântului eminescian pe dimensiunea emoțiilor și ale nebănuitelor sclipiri ale limbii, forând în adâncimile irezistibil ademenitoare ale operei sale, am adăugat curgerii acestei zile taina prezenței sale. În această atmosferă înălțătoare de muzică și poezie, de românism neîntinat, ni se amintea din nou că viața și moartea se îngemănează perpetuu și în clepsidra timpului neiertător, „Numai poetul” rămâne etern.
Conform tradiției, în ziua lui Eminescu, cei mai buni liceeni sunt desemnați cu burse de excelență pentru cele mai înalte rezultate la învățătură
Așadar, Vă îndemn, citiți-l și recitiți-l pe Eminescu. Măria Sa, Poetul, este „via țărână germinând ideea de pâine, e numele intim al limbii române.”
