La aproape 31 de ani de la obținerea Independenței, mulți cetățeni ai Republici Moldova doresc aderarea la Uniunea Europeană (UE), în timp ce alții și-ar dori o uniune cu Rusia, chiar dacă au trecut 170 de zile de la invazia rusă în Ucraina. Speranțele către o orientare proeuropeană democratică au renăscut odată cu decizia de a acorda statut de candidat Ucrainei devastate de război și vecinei sale, Republica Moldova. Este un context convenabil pentru noi de a ne determina că vrem să fim cu familia europeană.
Statul și societatea din Moldova au arătat o rezistență destul de exemplară, fiindcă, în pofida multiplelor crize externe care s-au abătut asupra noastră, noi, rezistăm. Or, acest război ne afectează într-o mare măsură. Acest război ne afectează viața fiecăruia dintre noi. Cetățenii țării acum ca niciodată, își doresc un stat mai aproape de UE, liber de corupție și dornici să ajungă prosperitatea și în țara lor.
Evident, pe cât ne vom apropia tot mai mult de Uniunea Europeană, Moscova, care se știe, nu de azi și nu de ieri, că a stat în spatele conflictului transnistrean, pe care tot ea l-a provocat de la bun început, ne va provoca iar și iar, prin diferite metode. Pentru că Rusia nu va renunța nicicând la această bucată de pământ românesc, care n-a fost niciodată al ei, dar pe care l-a cotropit prin teroare și sânge în anii”40, deportându-i pe buneii și părinții noștri – mai mult de jumătate din populația Basarabiei – în Siberia de gheață. În anii 1991-1992,noi am trecut printr-un război foarte dureros pentru noi. Desigur că Rusia este preocupată de acest parcurs european al Republicii Moldova și dorește să rămână Moldova în orbita sa.
Odată cu invazia Federației Ruse în Ucraina, acest lucru ar trebui să devină evident pentru toată lumea.
Bine, bine- s-ar putea să ne întrebe cititorul nostru – și noi ce facem atunci? Să tăcem, să privim consternați cum „ doamne ferește” ni se vor trage noi hotare, sau să facem declarații, din care să nu se înțeleagă mai nimic?
Da, suntem puși în situația să facem și declarații. Dar orice am face, trebuie s-o facem cu demnitate, amintindu-i Moscovei tot timpul, neîncetat, de trecutul nostru dramatic, de tragedia românilor basarabeni, pe care cotropitorii ruși au încercat să-i dezrădăcineze fără milă, dar care au rezistat tuturor umilințelor la care au fost supuși.
Desigur, Moscova n-o să ne lase în pace, să ne urmăm drumul spre europenitate, ci, precum am mai spus, va încerca să ne abată din cale în fel și chip.
Dar noi, românii basarabeni, trebuie să știm că nu ne poate opri nimic, atâta timp cât Adevăru-i de partea noastră, atâta timp cât Dumnezeu și-a adus aminte de noi și în cele mai grele momente oștirea de lumină – cohortele drepte ale Domnului nostru Iisus Hristos, se avânta în lupta pe viață și pe moarte cu puterile întunericului.
Într-o luptă pe viață pentru noi, și pe moarte pentru însăși esența răului, pe care unii mari conducători de state o primesc de bunăvoie și nesiliți de nimeni în sufletele lor, pătrunzându-se de o lăcomie nesătulă, care-i împinge la nenumărate fărădelegi.
Pentru noi este foarte importantă acum securitatea Republicii Moldova. Conștientizăm că suntem o țară săracă, avem nevoie de susținere macrofinanciară din partea UE. Sprijinul din partea Uniunii Europene acordate Republicii Moldova vine. La rândul nostru trebuie să acționăm în baza valorilor și principiilor europene, să acționăm în spirit european.
Să nu uităm și că fiecare popor are câte un înger păzitor, care-i veghează ascensiunea, preîntâmpinându-i căderile. Iar căderile se întâmplă atunci când ne despărțim de Dumnezeu, când unii de la noi își fac idoli din Moscova, închinându-i-se până la pământ ( și din tot ce vine de la Răsărit).
