Mihai UNGUREANU și-a scos de sub tipar a doua ediție a cărții „Voie bună la cei mici”, o culegere de cântece, jocuri, dialoguri muzicale. Poetul sângereian a înmănunchiat în această culegere 93 de cântece inspirate din viața celor mici cu bucuriile și grijile lor zilnice, lumea lor plină inocență, de farmec, speranțe și vise. El este un talent dăruindu-se copiilor și părinților. Este poetul, compozitorul și profesorul copiilor de pretutindeni. Cărțile dumnealui au trecut demult hotarele țării. Ele sunt de mare căutare.
Moș Crăciun este destul de darnic și bun anul acesta. El îndeplinește dorințele copiilor, dar și a celor maturi. Din desaga lui magica a scos recent o nouă și înțeleaptă carte a Poetului nostru Mihai UNGUREANU cea de-a12-a.
Raportat la sine și la lume, poezia originală a lui izvorâtă din zbuciumul creator al eului, „adeverește subtil” deopotrivă „speranța sonului” și „rezonanța pământului ce-n timp suspină”. Direct sau indirect, în aceste două perspective este retopită însăși „ substanța sa sufletească, țărmul interior al lui băntuit de doruri și de angoasele timpului. Meditațiile asupra ideii de om poartă un accent filosofic și purificator. Versurile autorului aduc în albia lor emotivă și elegiacă o continuă aspirație născătoare de cer și pământ, de vis, de inocență… Inefabilă și mișcătoare, omniprezența ideii de cetățean și de creator îmbracă imaginar și expresiv dimensiunile nebănuite ale realului și ale transcendentului. Aici se întredeschide acea suapă tainică a eului constituit pe încetul în linia tradiției, obiceiurilor noastre seculare și creștine, în șirul generațiilor sclipind în salba nemuritoare a amintirii (a se vedea poeziile „O țară, o casă, un grai”, „Moldova”, „Lângă părinți”, „Oaspete dorit”, „Copilașii veseli”, „Mama și pâinea”,
„Merge trenul la bunei” etc.) pe care poetul o ridică în soare și lună, în raza inimii și a conștiinței responsabile de noi și de lume, de sentiment și de virtute. Mihai UNGUREANU este poetul copiilor de toate vârstele. M-am convins nu o dată, fiind prezentă la multe întâlniri literare, întâlniri cu cititorii. Îl ascultam atentă, priveam copiii ce erau ochi și urechi. Aplaudam împreună cu ei, îndelung, fierbinte, și mă gândeam; că acești copii vor realiza că nu doar ei depend de noi, cei mari, avem nevoie de dânșii, că nu doar ei sunt o părticică din viața noastră…Inimile noastre se vor înfrăți, firește, cu inimile lor mustind de dragoste pentru tot ce-i Cântec, Vers, Poezie. Cărțile poetului le vor ajuta și lor, copiilor și nouă, să ne identificăm, îmbogățindu-ne reciproc…
Mai departe puteți găsi în numărul ziarului 47 din săptămâna aceasta
