Nu am îndrăznit să scriu despre acești doi Poeți. Nu fiecare se poate apropia de aceste două nume eterne. Nici acum nu sunt pregătită, dar necesitatea sufletească, morală să mă pronunț la puțin timp după sărbătorirea eminescianei și comemorării vierene.
… Copilă fiind, dintr-o carte românească, ascunsă în casa părinților, mămica îmi citea versuri de EMINESCU. Le memoram și le citeam la sărbătorile casei. Apoi, venind la Universitate, Facultatea de Litere, citeam tot ce a scris regretatul eminescolog ION OSADCENCO despre creația Genialului Poet. Mai târziu, sorbeam studiile academicianului Mihai CIMPOI.
… Pe GRIGORE VIERU l-am cunoscut și personal, dar citindu-i creația, l-am și cântat. Și iată ce coincidență fatală! Atunci, când GRIGORE VIERU a plecat să vorbească despre EMINESCU, a decedat. Dumnezeu parcă s-a grăbit să-i unească, să-i aibă alături aceste Două Lacrimi Române, întru cântarea Mamei, Femeii, Limbii Române, pentru care au suferit și au murit, trecând în Eternitate. Noi, care am rămas, să-i venerăm, să-i citim, să-i recitim și recitim mulți ani înainte! Doar suntem români și punctum!
Dumnezeu să-i odihnească!
Lucia PIETRARU, o iubitoare de MIHAI EMINESCU și GRIGORE VIERU, aflată în Italia
