Profesia de medic rămâne a fi una dintre cele mai importante și necesare activități în cadrul unui stat. Noblețea și responsabilitatea acestei meserii nu poate fi discutată, ea poate fi doar respectată, admirată și remunerată la nivel înalt.
Întotdeauna i-am simpatizat pe cei cărora Dumnezeu i-a ales și i-a îmbrăcat în mantia albă a curățeniei sale și le-a poruncit ca acesta să le fie acoperământ și pentru cei care nevoiesc de sănătate. În condițiile noastre vitrege ( R.M niciodată n-a făcut excepție de la aceste condiții ), după 7-10 ani de studiere nu e deloc ușor să-i încalci jurământul lui Hippocrate și să-ți faci meseria cumva, chiar dacă salariul doctorului oficial este derizoriu. Sunt mulți medici care, peste hotare, sunt răsplătiți de stat cu milioane. Eu vreau să zic că cei rămași acasă sunt de milioane. Pentru că pentru ei meseria nu e doar o vocație, ci un laborator de vindecare spirituală pe probleme de sănătate. Cum să nu-i admirăm pe asemenea oameni, preocupați de zâmbetul frumos al fiecărui pacient. Lucrătorii medicali din raion își desfășoară activitatea cu profesionalism și demnitate, cu responsabilitate și dăruire de sine, cu bunăvoință, empatie și dragoste pentru oameni. Chiar dacă sunt expuși, zilnic, riscurilor și pericolelor de infectare, îmbolnăvire, de extenuare fizică și morală, continuă să vegheze sănătatea pacienților, oferind asistența medicală și salvând vieți. Și dacă statul ne asigură că sistemul medical poate face față epidemiei, lucrătorii medicali muncesc în ture a câte 24 de ore, prinși în costume incomode și măști sufocante, alții mereu la chemări în tot raionul, republica.
Continuarea citiți în nr. 22 din 19 iunie 2020
