Numele lui Nicolae Țurcanu nu este nou în lumea scrisului, nici în cea a satului Drăgănești. Scrie versul cântând, și cântă scriind texte pentru melodiile care izvorăsc din sufletu-i preaplin de frumos, cu care vrea să contamineze tot ce atinge, pentru ca astfel să facă viața mai frumoasă, mai plină de sens.
Înzestrat cu o fire sensibilă, nici propriile griji, nici durerile nu-i stăvilesc comoara ascunsă în străfundul sufletului, care dă la iveală versuri ce denotă sensibilitatea și atenția cu care se apropie de om, de tot ce îl înconjoară.
Mama este o inepuizabilă temă de inspirație, de asemenea dorul, meleagul, neamul, ramul – totul ce îl face să vibreze, scriind versuri, pe care interpreții le cântă, transformând cu ajutorul lor viața în sărbătoare, totodată contribuind la îmbogățirea tezaurului național de cântec.
Propunem în continuare câteva din versurile care considerăm că merită atenția cititorilor și interpreților pentru a le da aripi și a le ajuta să zboare până acolo unde sunt așteptate, unde vor răscoli un suflet, unde vor face să vibreze strună a inimii și de unde poate, vor aduce în pragul casei părintești fii și fiice așteptate de părinți, mame și tați ai unor copii care doar în vis își văd părinții.
Trece viața
Autor, Nicolae Țurcanu, satul Drăgănești
Tinerețea trece-n grabă
Ca un vânt peste câmpii,
Anii trec și te întreabă,
De ai scârbă, bucurii…
Dacă ai zidit o casă,
Dacă ți-ai săpat izvor,
Dacă pâine ai pe masă,
Dacă ai crescut fecior…
Dacă ai arat ponoare,
Ai sădit un pom cu drag,
Vii la Hram cu-o lumânare
Și hrănești pe cel sărac,
De ai gânduri luminate
Și-l slăvești pe Dumnezeu,
De mai lupți pentru dreptate
Sau te plângi, că-ți este greu…
