E foarte greu să lupți cu răul. Omul a primit darul de a înțelege ce e bine și ce este rău. Dar între ele se duce o luptă acerbă. Cine e învingătorul? Aceasta contează!
Suntem înzestrați de asemenea și cu cele necesare pentru a învinge tot răul și toate viciile. Avem armele, dar mai e nevoie de puteri, de râvnă și de multe altele pentru a câștiga, luptă cu luptă, războiul. Ori tocmai aceasta și este viața, o bătălie în care încercăm să doborâm păcatele, patimile, pentru ca apoi să cultivăm virtutea. Se cere să fim aidoma unor atleți sau ostași. Pentru că răul nu poate fi înlăturat decât printr-un permanent efort, printr-o luptă continuă. Răul nu este specific firii omenești, pentru că Dumnezeu ne-a făcut foarte buni.„ Răul este lipsa binelui, așa cum întunericul este lipsa luminii,” ne spune Sfântul Ioan Damaschin. Să alegem partea cea bună, căci ea este proprie firii noastre.Stăruind în bine, ne apropiem de Dumnezeu, ajungem la desăvârșire, la îndumnezeire.
„Fă binele și-l îngroapă sub piatră, el își va face limbă din piatră și va vesti lumii. „Fii om” este puțin spus. „Fiți dumnezei”, spune Sfânta Scriptură. „Fii om” este un program scurt. „Fiți dumnezei” este programul cel mai înalt,”ne explică Sf. Nicolae Velimirovici, contemporanul nostru, care adaugă:„ Hristos niciodată n-a făcut vreo observație asupra trupului vreunui om. El nu i-a spus lui Zaheu: „ Cât este de mic!,” nici lui Iuda:„ Cât ești de urât!”, nici slăbănogului:„ Cât ești de slab!”, nici leprosului: „ Cât de rău miroși!”. El a petrecut neîntrerupt cu realitatea din oameni, adică cu sufletele – căci sufletul le vorbea sufletelor, și sufletul tămăduia și ridica sufletele. De aceea, când îți vorbește omul, nu te gândi la trupul lui, nu cerceta trupul lui, ci privește la sufletul lui, cercetează sufletul lui, deprinde-te cu sufletul lui – și atunci îl vei înțelege.”
Toate pornesc din lăuntrul nostru, sufletul este veșnic și trebuie crescut pentru viața veșnică plină de fericire, de pace… împreună cu Dumnezeu. Cel ce stăruie în bine, lucrează mântuirea sufletului.
Să alegem partea cea bună, deci virtutea, și prin ea ne vom apropia de Dumnezeu. Să fugim de tot ce vatămă viața noastră și o duce spre pierzanie. Iată ce ne zice în acest sens iscusitul medic ortodox Dmitri Avdeev: „Dacă omul trăiește în atmosfera mulțimii duhurilor răutății care sunt sub ceruri, în mijlocul smintelilor, al unor exemple grave,” de necredință și dezmăț, într-o atmosferă de patimi omenești neânfrânate, dacă trăiește într-o atmosferă de prostie și vulgaritate, această atmosferă nu are cum să nu ne molipsească sufletul. El respiră zi de zi acest aer otrăvit, unde mișună duhurile răutății care sunt sub ceruri. Și se molipsește nefericitul suflet, și se face el însuși locuință a dracilor.”
Doar în biserică sufletul e la el acasă, e în preajma lumii cerești, triumfătoare și măcar pentru câteva clipe se rupe de lumea pământească, luptătoare. În biserică nu doar descoperi alte relații, dar te umpli de dumnezeire, îți întărești imunitatea duhovnicească și poți lupta cu cea mai multă râvnă.
Să răspundem de fiecare dată îndemnului Mântuitorului: „ Îndrăzniți, Eu sunt: Nu Vă temeți:!”
Maxim Guzun,
Blagocinul raionului
