În numele trecut al Ecoul Nostru am scris despre festivitatea de 1 decembrie de la bustul Regelui de la Verejeni, monument despre care cititorul de la Sângerei știe mai puțin.
Ani la rând am tot trecut pe lângă soclul bustului de la Verejeni, tratat din gros cu var să nu se dislușească vre-un semn de pe el. Era din calcar extras la Jeloboc, de dincolo de Orhei, cel mai des utiizat la construcții de biserici și palate. Stătea parcă aștepta ceva zeci de ani. Nu i s-a ridicat mâina nici unui activist din motiv că pe versoul soclului erau scrijelate numele consătenilor căzuți în Marele Război, adică I Război Mondial. Satul a avut ca edili oameni diferiți. Când am venit la 2016 să anunț la ședința CL Verejeni că un profesor universitar de la Chișinău pe nume Ștefan Topală vrea să eternizeze pe banii lui într-o lespede degranit numele lui Vichentie Eprov,învățător,unul din liderii organizației ”Majadahonda” primarul acela mi-a înterzis categoric să intru în sat…Dar cu Serghei Popa bustul Regelui a revenit într-un mod surprinzător: ”Facem, dl Ion!” –mi-a spus. Am întrebat la jurnalistul Valentin Țigău, la Valentina Baștan, fiica generalului parașutist Grigore Baștan poate găsesc un bust din cele refugiate prin muzeiele românești … Au căutat ei, dar era o misiune imposibilă -de unde să-l iei? Timp a trecut de atunci! Dar la o zi-două cu ajutorul avocatului Iulian Rusanovschi primarul aduce și instalează bustul…
Continuarea citiți în n.50 din 10 decembrie 2021
