Trăim zile de zbucium incontinuu, de ură unul față de altul, de invidie, de mândrie… Mulți sunt cei care se străduie să-ți creeze o imagine distorsionată. E nevoie acum pentru a ne păstra vie sensibilitatea și puterea de înțelegere. Este un lucru important să ai tăria să te emoționezi de lucrurile pozitive. Și dacă în fiecare zi am încerca să facem lucruri frumoase, să gândim pozitiv, să-l ajutăm pe cel căzut în suferință, greutăți… am încerca să-I înțelegem, să-l tratăm cu drag, să-l alimentăm cu iubire, dar și să ne bucurăm de frumusețea faptelor oamenilor din jurul nostru, ne-am putea păstra sensibili, iertători și credincioși.
Zilele acestea a intrat la redacție un cititor fidel al ziarului Viorel PATRAȘCO, care ni s-a destăinuit că a petrecut soția la Aeroportul din Chișinău. Ludmila zboară la Cicago, Statele Unite ale Americii la fiica Cătălina, care zilele acestea va naște un băiețel. La întoarcere Viorel a întrat la ziar a trecut pe la redacție și ne-a mărturisit:
„… Venind de unul singur de la Chișinău până la Sângerei, m-am prins la gândul că, toată Moldoviaora nostră este un dor. Frumos mai cântă băștinașul nostru Ion PALADI în „Dorul Basarabiei”, foarte mult îmi place și romanța Ioanei RADU „Rămâi”,”ni se destăinuie cititorul și prietenul ziarului.
Original, nu? O basarabeancă naște la Cicago, mama acesteia urcă în avion la Chișinău și zboară la ea, la mii de kilometri, iar viitorul bunic ascultă cântecele „ Dorul Basarabiei” și „Rămâi”. Și toată această împletire aproape halucinantă de distanțe, epoci și destine e definită filozofic prin mereu același mistic dor – „Moldovioara noastră este un dor…”.
… cât există acest „dor”, nu mai dispar moldovenii cu una cu două de pe acest pământ.
După ce și-a petrecut soția la aeroport, eroul nostru a trecut mai întâi pe la ȘTEFAN cel MARE și SFÂNT din Chișinău. „Sunt nespus de bucuros că anul 2018 e declarat Anul Voievodului. Bucuria ar fi cu mult mai mare dacă a-și vedea statuia lui Ștefan și aici, la Sângerei. Trebuie să vină un astfel de stăpân și pe meleagurile noastre, să păzească această palmă de pământ. Am trăit emoții de bucurie pentru conducătorii raionului care au adus marile personalități în oraș și raion – MIHAI EMINESCU, IOSI NANIESCU, ADRIAN PĂUNESCU, PAN HALIPPA, NICOLAE CASSO, NICOLAE IORGA etc.
La fel ca și alte dăți, prietenul nostru ne-a vorbit despre bucurie și durere, bine și rău, lumină și întuneric, dragoste și ură, ducându-ne la gândul că acestea toate, oricât de aproape n-ar fi una de alta, nu se contopesc niciodată. „Mi-a fost dor de Dvs., de baștină… Știiam că aici sunt oameni deosebiți, foarte sensibili la cuvântul scris, la cântec. Aflându-mă mai mulți ani departe de casă, de țară vroiam să revăd starea lor de spirit. E adevărat că viața curge acum în alte ritmuri. Am trecut și eu în ultimul timp prin multe clipe de durere, de tristețe, când mă prăbușeam și mă duceam la fund. Îmi părea că vine sfârșitul lumii și nu mai are rost să mă mai zbat…
Mai departe puteți găsi în ziarul numărul 6 din săptămâna aceasta
