Nu mai urmăresc de multă vreme știrile Moscovei, pentru că știu că nu voi afla nimic adevărat despre războiul din Ucraina declanșat de Rusia, despre curajul ostașilor ucraineni, care, precum am mai spus, ne apără și pe noi, basarabenii, apără și cursul nostru proeuropean.
Zilele trecute, la o oră târzie, schimbând postul în căutarea unor informații de ultima oră, am dat, pe Prime, peste emisiunea „Politica”, care era deja pe sfârșite și în cadrul căreia unii dintre cei mai cunoscuți politologi ruși, presupun, se dădeau cu părerea vizavi de situația din Ucraina, apreciind și poziționarea Rusiei în actuala conjunctură mondială, care, cică (mai ales China, India, Iranul) ar fi simpatizând Rusia.
Rusia, care și-a abrogat, pe parcurs de veacuri un rol mesianic de simbol al creștinismului (pe care, s-o spunem pe de-a dreptul, l-a promovat doar cu arma în mână și, paradoxal, în țări în care creștinismul avea rădăcini adânci și de nezdruncinat) a ajuns să facă parteneriate cu țări nici pe departe creștine.
Și asta chiar n-ar mira pe nimeni, dacă măcar una dintre țările creștine, multe dintre care „le-a eliberat”, ar fi de părerea ei.
Sau dacă măcar una dintre țările cu care face alianțe s-ar fi întors măcar pentru o clipă cu fața spre Domnul nostru Iisus Hristos.
Interesant, că un mare politolog, în cadrul emisiunii de care vă vorbesc, la un moment dat a…spus „mî ne mojem smiritsea s spravedlivosti” (noi nu ne putem împăca cu dreptatea…). Evident, insul, pierdut și roșu ca racul, văzând că s-a făcut de oaie în fața colegilor, a țării sale și chiar a lumii întregi, s-a corectat imediat, întorcând fraza pe cealaltă parte; nu pe cea a adevărului, ci pe partea… rusească. Dar majoritatea celor din fața televizoarelor nu cred că s-au lăsat prostiți, și, mai mult ca sigur, mulți și-au amintit în acea clipă, ca și mine, de altfel, cunoscutul proverb: „Gura păcătosului adevăr vorbește”…
N-am luat în serios corectarea pe care, tot bâlbâindu-se, a introdus-o. Printre cunoscuții (de ruși, desigur) politologi, sătui și grași, unul dintre care striga cel mai tare, cu o bărbie dublă, era unul care chiar mi-a părut mai acceptabil. Ba eram pe punctul de a-l considera chiar simpatic, mai ales că acele câteva riduri de pe față păreau să-l înnobileze. Dar asta doar până-n clipa când, cu un zâmbet malefic în colțul gurii, a făcut aluzie la arme nucleare, pe care le deține țara sa.
Adică, practic, au declarat-o „în direct”, că s-ar putea, la un moment dat, să folosească și bomba atomică.
Vedeți până unde ar putea să meargă „misiunea” lor „ de eliberare”.
Dar nu de aceea am pus mâna pe… tastele calculatorului: cele scrise mai sus, sunt lucruri cunoscute de toată lumea. Deși dacă nu le repetăm, s-ar putea să le uite… rușii, pentru că noi n-avem cum uita nenumăratele lor „misiuni de eliberare” și până în ziua de azi.
De altfel, m-a impresionat în mod deosebit momentul în care o reprezentantă a unei asociații a început prin a dezvălui, că un gruzin i-ar fi spus că Rusia se destramă, că se dezintegrează, că… Nici n-a reușit sărmana doamnă să-și termine fraza că tot studioul s-a năpustit asupra ei, închizându-i gura. E-adevărat, cu mare greu, doamna și-a terminat, totuși fraza, scăldând-o, până la urmă, în doua ape ca să-i liniștească pe confrații săi.
Dar momentul a fost fantastic: s-a văzut mai mult decât clar, cât de slabă este în acest moment Rusia, pe care cei din studio o proclamaseră drept una dintre cele mai puternice și mai bine situate în hegemonia mondială țări ale lumii.
Reacția tuturor celor din studio a fost a unor oameni, care stau la căpătâiul unui om bolnav de moarte, pe care toți medicii și rudele apropiate i-au prevenit să nu se scape cumva cu vorba și să-i spună muribundului că nu mai are multe zile, ci, dimpotrivă, să-l mintă cu bună știință, că el, acest bolnav, să se mai creadă sănătos, mare și puternic, de neînvins. Or, nu împărații pământului, marii șefi de state și președinți de țări hotărăsc soarta omenirii, ci Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia i se supun toți și toate. Nu puternicii pământului decid hotarele țărilor, ci Marele Împărat, care are ca moștenire neamurile și stăpânește marginile pământului. Și nu de Rusia sau Ucraina trebuie să ne temem, ci de Dumnezeu, adevăratul Împărat, care le are pe toate în puterea Sa.
Am ferma convingere că de la 1989 încoace, Dumnezeu, care nu ne-a uitat niciodată, este mai mut ca oricând alături de noi, chiar în fruntea noastră. Și mai cunosc că acum Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Împăratul cerului și al pământului, a trimis cohorta Sa dreaptă pentru a ne ajuta și nouă, românilor basarabeni, în drumul nostru spinos și sângeros către Uniunea Europeană, unde vom ajunge și unde vom fi alături de frații noștri de un neam și un sânge.
