Încerc să nu atrag atenția asupra fenomenului de migrațiune de pe plaiul nostru mioritic. Lumea a plecat și tot s-a întors, dar parcă în ultimul timp sunt tot mai mulți oameni care aleg să plece într-o singură direcție. Iar marea majoritate dintre ei sunt tineri.
Am constatat recent că una dintre prietenele mele, care știam că se descurcă destul de bine pe loc, și-a făcut de4ja bagajele. Împreună cu soțul și copiii, au hotărât că a venit timpul să își încerce norocul pe alte meleaguri, mai civilizate, unde sistemul lucrează în favoarea cetățeanului simplu.
Chiar dacă deține o mică afacere care le aduce venit, tinerii au hotărât să plece. Mi-au povestit cât de greu le-a fost să crească această afacere, câtă muncă și suflet a depus în produsul lor> Iar aici a enumerat toți membrii familiei, care i-au sprijinit în ceea ce și-au propus să facă. Dar nu au mai rezistat în fața sistemului distructiv din Republica Moldova. M-a anunțat prietena că își vinde afacerea și ce mai are pe lângă casă pentru un viitor mai bun pentru copii săi. În timp ce părinții ei au muncit din greu, ea a încercat la fel să își asigure traiul, își dorește pentru copiii săi un alt viitor.
După multe ezitări, calcule și mută răbdare în fața sistemului care i-a îngenuncheat, a hotă5rât că acum a venit momentul să lase brațele în jos în fața timpurilor nestatornice…
Câți sunt ca ei, tinerii antreprenori care au cunoscut greutățile de a crește o afacere și vor să plece? Cunoaștem atâtea istorii de succes a tinerilor antreprenori. Dar câți sunt acei care au renunțat să construiască ceva în Moldova, sau chiar să trăiască din cauza minusurilor sistemului nostru?
Și dacă cei care se descurcă pleacă, ce fac oamenii simpli?
