Dumitru Scoropat este tânărul de acum peste patru, când a fost înrolat în rândurile armatei pentru a face serviciul militar. În loc de serviciu militar a dus pe umeri un război. A fost mințit ca și mulți cei 350 de tineri din raionul Sângerei. N-a făcut serviciul militar în armată, dar au fost duși neștiind unde, în focul războiului din Afganistan, care-l ducea fosta Uniune Sovietică cu Afganistanul. Au fost mințiți frumos, că sunt într-o misiune internaționalistă și au rolul de salvatori.
Soarta lui Dumitru, ostașul și sergentul, au repetat-o sute și mii de moldoveni, ,tineri de 18-20 ani din toate satele Moldovei. Din raion au fost înrolați 350 de tineri și duși în Afganistan. Un tânăr s-a pierdut fără veste. Alți 12 dintre ei au căzut omorâți de talibani. Au fost aduși acasă în sicrie de zinc și înhumați pe la vetrele fiecărui. La moment, potrivit statisticilor sale 252 de camarazi , participanți sunt în viață. Fiecare cu consecințele sale de sănătate de pe urma războiului, toată viață în suferință. Lor le poartă de grijă Dumitru , în sfânta sa misiune și asumare de Președinte al Uniunii Veteranilor Războiului din Afganistan. Ca să-i poată ajuta, să-i aibă în vizor pe toți, să nu le scape nici o nevoie, Dumitru a fondat Uniunea Veteranilor Războiului din Afganistan. Camarazii l-au ales și i-au încredințat această misiune. Din anul 1992 duce responsabilitatea, cu multă grijă, ca un tată de familie numeroasă. El și în armată, pe frontul războiului nu era simplu ostaș or luptător. Mai mult dirija operațiunile, supraveghea, fiind în calitatea ajutorului comandantului plutonului. În prima jumătate de an de serviciu miliar a făcut Școala de sergenți în Odessa. În acele momente, era un tânăr fericit, doar că mama sa, acasă la Prepelița îl plângea. O fi simțit inima de mamă că o să-i ducă copilul în focul războiului. Sub anul nou, în decembrie 1980 l-au luat la război, direct din armată. Nimeni nu avea voie să scrie scrisori acasă sau să spună unde se află. Orice încercare era eșuată, nu ajungea nici o scrisoare nicăieri. Dumitru era al patrulea fecior în familie și al patrulea luat în armată. Ca fost participat la al doilea război mondial, tatăl său nu și-a alintat feciorii mai mari cu scrisori. Era împăcat sufletește ca ei să facă serviciul militar și să devină mai bărbați și mai puternici.Ca și mama sa, nici tata nu a avut de unde cunoaște că Dumitru e în război și nu la armată. Intuiția de bun creștin or de participant la război parcă l-au impus să-i scrie lui Dumitru. Scrisoarea care n-a mai ajuns și a fost returnată. O păstrează și azi și nu știe de ce, îi scapă o lacrimă în priviri, de fiecare dată când o regăsește printre alte lucruri de-ale tatălui.
Acolo, la război a făcut cunoștință cu camarazii de astăzi cu care a luptat. Ion Popescu, judecătorul, Gheorghe Cernogal, agentul economic. Mihai Ciubuc , agentul economic de la Cubolta, lupta peste o râpă de ei. El avea mai mult misiunea de tehnician, dar dacă unul provenea din Prepelița, altul din Sângerei sau Cubolta, abia după război, întâlnindu-se la mitinguri și întruniri ale veteranilor au aflat că și Mihai a fost cu luptele în Kandahar ca și ei .„ Ion Popescu a fost rănit. Am suportat o îngrijorare profundă pentru viața lui. Am riscat, până l-am scos din foc, ca să fie tratat și transportat acasă ”, își amintește participantul la război. În Afganistan au riscat cu propria viață, la tot pasul. Eliberându-ne„ pe Dumitru l-am ales președinte al Uniunii afganilor, dar fiecare decizie pentru camarazi , pentru viața fiecărui dintre ei, că trebuie ajutat, o luăm împreună”, au mărturisit camarazii de război. În timpul când discutam acest subiect l-a apelat unul dintre camarazii activi , Anatol Podvîsoțchi, dornic să știe cum va fi cinstită ziua de 15 februarie, dedicată afganilor și retragerii trupelor sovietice din Afganistan. Pe lângă munca sa de inspector superior la Inspectoratul Fiscal de Stat , el reușește să organizeze și activitățile care țin de Uniunea Veteranilor. „Fiind consilier raional, ani în urmă, Dumitru a înaintat proiect de decizie prin care a solicitat finanțarea Uniunii Veteranilor, atât încât să nu stea cu mâna întinsă când e nevoie de depuneri de flori, de consemnarea zilei dedicată lor,15 februarie. Pentru binele lor, să simtă sprijinul camarazii săi, că nu sunt singuri cum singuri erau în fața sabiei care venea deasupra capului prin pustiurile Afganistanului, unde duceau lupte grele”, susține Octavian Banaru, președintele Uniunii Veteranilor Războiului de pe Nistru.
El știe a relaționa. Este mai mult decât om de omenie. Crede că din aceste considerente și pentru acest zbucium pe care el îl face gratuit a fost decorat cu Medalia „Meritul Civic”. Crede tot pentru aceste activități obștești, rolul său activ în societate și propriul exemplu care-l oferă, doi ani în urmă i s-a conferit înaltul Titlu “Om Emerit al Republicii Moldova”.
Celor doi feciori nu le-a prea vorbit despre războiul din Afganistan. Străinele pofte ale Rusiei de a acapara noi teritorii i-au lăsat pe viață un gust amar. Mai cu seamă că au înțes că au fost mințiți. Războiul din Afganistan a durat mai bine de 9 ani . Acesta din Ucraina durează un an. L-am întrebat dacă s-a gândit vreo dată că mai poate avea loc un război armat după cel la care a participat și dacă poate face vreo asemuire între ele. „Sunt războaie total diferite. În Afganistan se apărau și erau înarmați cu săbii. În războiul din Ucraina se atacă cu rachete balistice. Atât cât în ambele predomină setea expansionistă a rușilor. Pofta lor interminabilă de a acapara noi teritorii. Îl miră și alt fapt , perceperea copiilor. El mai fiind și bunel, împreună cu nepoțelul mai mare Mate au învățat de pe globul-cadou pentru nepoțel, toate capitalele, țările și drapele țărilor lumii. Acum fiind la bunelul în ospeție acesta a construit din lego drapelul Ucrainei și pe cel al Rusiei. După care cu drapelul Ucrainei a lovit până a făcut praf din drapelul Rusiei. La 6 anișori un copil ca nepoțelul său știe de război și știe cui să dea dreptate. Prin acest gest nevinovat micul Matteo parcă ar pune lumânarea liniștii pe masa și în inima bunelului. Și tuturor necredincioșilor și expansioniștilor și provocatorilor le-ar spune: Bunelul meu a dus în pe umerii săi un război, străbunul a dus pe umerii săi un război- ajunge războaie.
