Sursa foto:Spotmedia
Iată că Rusia aduce la granița cu Ucraina rachete care pot avea și încărcătură nucleară, iar după ce am ascultat și elucubrațiile lui Soloviov privind pericolul extinderii NATO, mă gândesc cât de volatile sunt valorile noastre, cât de biscisnice sunt durerile noastre personale, cât de insegnifiante sunt crizele și luptele noastre politice și de alt gen în fața eventualității unui război.
În fața unei apocalipse nu vor mai conta nici istoria adunată în muzee, nici cărțile scrise în speranța că spui lumii ceea ce nu a mai spus nimeni până la tine, nici luptele pentru dreptatea care cere mereu, flămândă, sacrificii, nici copiii nenăscuți din femeile care așteaptă sămânța virilității transpirate sau fertilizarea în vitro, nici durerile pierderii celor apropiați și a singurătății blestemate în folclorul românesc, nici ura, nici trădarea și nici crizele de nervi… Totul va fi nimicăciune în fața apocalipsei… Nimic nu va mai părea atât de serios, grandios sau indispensabil în fața ei. De aceea, ținând cont de un posibil sfârșit a toate și a toți, nu ne rămâne decât să înțelegem că singura opțiune realistă și cât de cât valabilă raportată la timpul ce ne-a fost hărăzit în spațiul tridimensinal este să ne bucurăm în fiecare clipă de faptul că, totuși, ne-am născut și am avut șansa să fim Oameni. Și, da, că am reușit s-o valorificăm.
Angela Aramă, jurnalistă
