15 octombrie este recunoscută în toată lumea drept Ziua Mondială a Femeilor din Mediul Rural. Acest eveniment a fost considerat modul pragmatic de a obține recunoașterea și susținerea pentru rolurile multiple asumate de femeile de la sat, a le aprecia curajul sârguința și susține în toate.
Schimbările din ultimul timp sunt evidente. Femeia de la sat conduce automobilul, gestionează afaceri, e mai încrezută și energică. Ea, pune accentul pe frumusețe și confort, încearcă să iasă din umbra bărbatului și să se afirme. Timpurile se schimbă, însă nimeni nu pune la îndoială hărnicia, omenia și generozitatea sătencelor. Sunt gânduri desprinse din discuțiile cu unele femei din mediul rural, care au menționat pentru ziarul „Ecoul nostru” următoarele:
Tamara RĂCILĂ, 58 de ani: „Timpurile se schimbă și odată cu ele și noi. Nu ne mai plângem de oboseală sau că ne trezim înaintea răsăritului soarelui. Este o plăcere astăzi să locuiești la sat, avem de toate, beneficiem de condiții ca la oraș. La noi aerul este mai curat, oamenii mai prietenoși, receptivi. Noi, femeile am devenit cu mult mai hotărâte, ne descurcăm în toate și niciodată nu ne dăm învinse. Nu uităm nici pentru o clipă să ne asigurăm confortul sufletesc, ne alimentăm în permanență cu hrană spirituală. Eu, personal, conduc automobilul de cinci ani. Am doi copii, băiatul este căsătorit, fata este studentă la Universitatea de Medicină din Cluj. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu de tot ce mi-a dat. Am un soț care mă ajută și mă susține în toate. Sunt fericită și împlinită.”
Lidia MORARU, 43 de ani: „Nu mă sfiesc nici pentru o clipă să țin sapa în mână când trebuie să merg la sote, dacă soțul este ocupat sau plecat în deplasări de serviciu. Pun mâna pe topor și tai lemne când el este lipsă. Cresc păsări, am vacă pe care o mulg și nu-mi este deloc rușine. Am curajul să fac totul la ce mă pricep. Nu este o rușine să lucrăm, noi ne alimentăm sănătos din ceea ce creștem și producem. Dispun de condiții foarte bune, mașină automat de spălat rufe și veselă, canalizare, încălzire autonomă, baie, etc. A intrat modernismul și la sate, dar oricum nu contenesc să încing cuptorul pe care mi l-a făcut mama, cu plăcinte, pâine, sarmale, cartofi cu carne… În beci adun borcane cu compoturi, magiunuri, murături – toate bogățiile din grădina mea. Nu sunt lipsită de gust estetic, am amenajat casa foarte frumos. Mă bucur de cele trei floricele ale vieții. Soțul mă iubește și îl iubesc. Sunt mândră că trăiesc la sat, unde s-a născut veșnicia.”
Liliana OLEINIC, 62 de ani: „Am lucrat până a ieși la odihna binemeritată, învățătoare. Majoritatea timpului îl petreceam la școală. După lecții reveneam acasă și două ore le dedicam gospodăriei. Nu am plâns niciodată că am obosit. Cu plăcere mă ocup de grădină, de animăluțele noastre. În toate am fost și sunt ajutată de soț și copii. Nu ne plângem de condiții, ni le-am creat noi singuri. Doar cei leneși acum pot să se plângă. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea sănătate, în rest avem de toate.”…
continuarea o puteți găsi în ziarul numărul 36 din această săptămână
