La 5 noiembrie am comemorat șapte ani de la trecerea în neființă a poetului ADRIAN PĂUNESCU. Cel care ne-a lăsat sufletele pline de cuvinte și inimilie golite, cel care ne-a învățat despre părinți și despre țară, ne-a ridicat din străfunduri dragostea de pământ, ne-a îmbătat cu muzica vorbelor și albastrul veșniciei…
A șaptea toamnă fără marele nostru poet ADRIAN PĂUNESCU. O toamnă de aur, vie, luminoasă, născută parcă din nemuritoarea-i poezie. O toamnă minunată în afară, dar care apasă greu, până la lacrimi, pe sufletele noastre, care-i simțim lipsa până în miezul inimii, până la sânge. Prin întreaga sa activitate literară, poetul rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creației sale, pentru pledoria sa constantă pentru valorile naționale și pentru generozitatea cu care a promovat generații de tineri poieți și artiști în cadrul Cenaclului Flacăra. Regretatul poet român contemporan ADRIAN PĂUNESCU, un admirabil Om de omenie, un intelectual rafinat, un spirit enciclopedic, un ctitor de cuvinte, un strălucit valorificator al Limbii Române și al Istoriei Neamului. ADRIAN PĂUNESCU a fost și rămâne o mare personalitate a culturii românești, care a devenit legendă și scriitor clasic în timpul vieții. Suntem mândri de faptul că ADRIAN PĂUNESCU a fost dăruit lumii de Basarabia, de Copăceni, Sângerei. El nu a uitat niciodată de noi, a purtat mereu în suflet Basarabia aflată „ pe Cruce”, ne-a înțeles ca nimeni altul, a scris conținuu despre noi și s-a luptat ca un gladiator pentru basarabeni. Nu știu dacă toți l-au înțeles și vor înțelege cândva pe cele care le scrie și ni le trimite acum poetul, tot așa precum nu le-am înțeles nici pe cele ale lui MIHAI EMINESCU și GRIGORE VIERU, căci și ei ne-au trimis de Acolo de Sus, câte ceva, pentru a-i înțelege și, mai ales, pentru a ne înțelege rostul nostru pe acest pământ. Noi însă până la înțelegerea rostului nostru pe pământ mai avem o „ cale-atât de lungă… „Dumnezeu i-a pregătit locul pentru dăruirea lui sufletească celui necăjit, îndurerat, suferind… L-a iubit pe Dumnezeu prin fapte, îngrijundu-se de țară, neam. L-a iubit pe Dumnezeu cu iubirea pe care a avut-o față de părinți,surori, frați, prieteni…
Mai departe puteți găsi în ziarul numărul 42 din săptămâna aceasta
