2,5 milioane de euro. Atât a investit Uniunea Europeană în acest Parc logistic agro-industrial din raionul Sângerei, dotat cu depozit frigorific și hale de sortare și ambalare. Proiectul transfrontalier urma să creeze o rețea agricolă între fermierii din Republica Moldova, Ucraina și România. În plin sezon agricol, însă, parcul este pustiu, nu vedem nicio activitate și are lacătul pus la intrare. Care e cauza, vă spunem în ancheta ce urmează.
La mai puțin de 2 km de orașul Bălți, pe traseul care duce spre Chișinău, pe o suprafață de 12 hectare, se întinde Parcul logistic agro-industrial Sângerei. Dispune de mai multe camere frigorifice cu capacitatea de 90 și 140 de tone, hală de sortare și ambalare, dar și un spațiu de depozitare.
Amenajarea parcului a demarat în 2014 și venea să-i ajute pe producătorii locali să își păstreze în condiții optime fructele și legumele.
GHEORGHE MEAUN, ex-președintele raionului Sângerei: „Cea mai importantă problemă a agricultorilor din raionul Sângerei este lipsa infrastructurii post-recoltare. Pentru că nu este posibilitatea de păstrare, producătorii agricoli sunt obligați să-și vândă produsele la un preț mic. Proiectul transfrontalier rezolvă această problemă.”
Patru ani mai târziu avea toate semnele unui proiect promițător. În 2018 a fost vizitat de premierul de atunci, Pavel Filip, iar presa relata despre faptul că cinci fermierii moldoveni, care și-au depozitat fructele pe teritoriul Parcului, vor exporta, în premieră, mere în Arabia Saudită.
PAVEL FILIP, fost prim-ministru al RM: „Ce miros de mere. Simțiți?- Aici camere mari cu 140 de tone, camere mari, și acolo avem camere cu 90 de tone.”
EUGENIU FURCULIȚĂ, fostul administrator al Parcului agro-industrial: „La moment avem șase clienți din cinci raioane. Avem marfă din raionul Sângerei, din raionul Briceni, Glodeni și chiar și din raionul Leova.”
La începutul lunii martie îl găsim aici doar pe paznicul parcului, care ne-a spus că din toamna anului trecut activitatea a fost sistată.
În timp ce parcul stă fără utilitate, fermierii din raion spun că își vând marfa la un preț de nimic, pentru că nu au unde o păstra. Este și cazul lui Valeriu Bavelschi, agricultor din satul Marinești, raionul Sângerei, care deține o livadă de cireși, cu o suprafață de aproape un hectar, și una de mere care se întinde pe două hectare.
L-am întâlnit la începutul lunii martie. Agricultorul își vindea merele cu 7 lei pentru un kilogram la ieșire din Bălți spre Sângerei, în apropiere de parcul agroindustrial.
VALERIU BAVELSCHI, agricultor din satul Marinești: „Eu anul acesta am adunat cam 15 tone, am trei soiuri. Din 15 tone eu am reușit să vând 5, zece tone s-au stricat. Cei care au vaci, cai, vin și le iau pentru animale, cu căruțele, cu ce pot. Unde păstrați fructele? – Le țin unde nimeresc, la mine în curte, începând din toamnă, lăzile le pun în garaj, în casă, am o înțelegere cu un consătean care are o încăpere, curată, betonată, unde se respectă elementare norme sanitare, doar e fără frigider, și păstrezi restul merelor acolo. Anul acesta am avut o recoltă foarte mică, iar din cauza că nu am avut unde păstra, vedeți merele sunt bune, dar sunt moi, nu ca în magazin. Asta pentru că nu se respectă tehnologia, nu e un regim de temperatură optim pentru păstrare.”
Bărbatul știe că ar putea să-și păstreze merele în frigiderele din parcul agro-industrial din Sângerei, doar că…
VALERIU BAVELSCHI, agricultor din satul Marinești: „Acolo camera frigiderului e pentru 100 de tone. Mi-au spus că putem găsit unele variante, într-un colț cu cineva, dar iarăși, la ale mele 10 tone, el nu poate pune în funcțiune frigiderul. Eu aș fi mers și la asta.”
Acum a pățit la fel și cu cireșele. 80 la sută din roadă a rămas pe pomi.
VALERIU BAVELSCHI, agricultor din satul Mărășești: „Aceste cireși deja vor rămâne aici, nu le putem culege, a început să curgă sucul din ele. Pe majoritatea copacilor e această situație, a rămas roada aici. Avem copaci de pe care nu am cules nimic, așa că pierderile sunt mari.”
Alți agricultori însă nici nu cunosc despre existența unui parc agro-industrial în regiune. Se întâmplă din cauza gestionării defectuoase a parcului logistic.
În 2016, construcția nu putea fi finisată și dată în exploatare deoarece autoritatea locală nu avea suficiente fonduri ca să-și aducă aportul în proiect. Așa că a luat decizia să dea Parcul Logistic în arendă unui agent economic, cu condiția ca acesta să investească în infrastructura halei. Investitor a devenit compania Logistică-Depozitare SRL, fondată cu aproape două săptămâni înainte de a semnat antecontractul de arendă.
Vasile Marandiuc, președintele raionul Sângerei din acea perioadă, spune că deciziile au fost luate în pripă pentru erau presați de investitori, mai ales că și construcția parcului s-a încheiat cu un mai târziu decât era prevăzut în contractul de grant.
VASILE MARANDIUC, ex-președintele raionului Sângerei: „Acolo tare interesant a fost. Nimeni nu a vrut să vină. Vreo câteva adunări am făcut în raion, nimeni nu a vrut să vină din raionul nostru. Și atunci au fost condițiile din partea României puse, de la Iași au chemat, pe mine, au mai fost acolo, și spun: faceți ce vreți, ori întoarceți banii, deci au trecut toți termenii de construcție. El a trebuit să fie finalizat în 2015, toamna, trebuia să fie finalizat, vă închipuiți, așa după proiect. Și atunci am pus anunț o dată la licitație, două, cine a venit, a venit firma aceasta și firma care a venit prima, pe urmă a doua oară nimeni nu a mai venit, unul. Noi nu am avut încotro.”
Logistică-Depozitare SRL a obținut dreptul de a administra investiția europeană pentru o perioadă de 30 de ani, adică până în 2046.
Totuși, pe lângă investiții și plata arendei, firma se angaja să desfășoare anual, din cont propriu, patru sesiuni de informare, prezentare sau instruire pentru producătorii locali din raioanele Sângerei, Fălești, Florești și Telenești, și să organizeze anual un eveniment transfrontalier care va aduna la un loc agricultori din Moldova, Ucraina și România. Lucru pe care însă nu l-a făcut.
IULIAN EREMIE, Ex vicepreședintele raionului Sângerei: „Nici noi nu am văzut astfel de activități de informare, noi de obicei când facem ședințe sau seminare cu liderii agricoli din teritoriu, când vine cineva din oficiali să, de stat, noi de obicei anunțăm agenții economici, care vor să vină, care au interesul.”
Dar în cei aproape șapte ani, Consiliul Raional nu a intervenit. SRL „Logistică-Depozitare” are în spatele său trei firme fondatoare. Este vorba despre „Nuterra” SRL cu o cotă parte de 85%, „Alimarix-Dani” SRL cu 5% și „Sinagro Comerț” SRL cu 10%. În cazul celei din urmă, proprietar, din 2020 a devenit Ivan Cebotari, fost vicepreședinte al raionului Sângerei, responsabil de domeniul agricultură, care a fost direct implicat în implementarea proiectului transfrontalier. Cebotari spune că a cumpărat firma pentru a fi la curent cu ce se întâmplă în cadrul parcului.
IVAN CEBOTARI, fost ex-președinte, în prezent vice președinte al raionului Sângerei: „Când s-au găsit băieții acestea, am în vedere businessmenii care au investit, eu am pus așa condiții că numaidecât trebuie să fie oameni din Sângerei, ca să fie sub control. Când am ieșit la pensie, i-am zis domnului președinte, că procentele care îmi aparțin mie eu pot să i le vând lui ca să fie la curent cu ce se întâmplă acolo și lucru să meargă normal.”
Am căutat să vedem activitatea Parcului Logistic, dar nu am găsit nimic în mediul online. Mai mult, pe internet nu sunt afișate numere de contact sau informații despre serviciile pe care fermierii le pot accesa în cadrul parcului. Acest fapt explică de ce agricultorii nu cunosc despre oportunitatea de a-și păstra producția în condiții bune.
LOCUITOR al satului Mândrești Noi, raionul Sângerei: „O grămadă de producție să dă degeaba sau se aruncă. Cât se aruncă și se duce după graniță pe copeici pentru că nu ai unde să o ții. Producția trebuie să o ții acasă oleacă să-i pui prețul, dar așa o dai cu ce este pentru că nu ai unde o ține. Dar de parcul acesta ce spui mata, despre frigiderele acestea nu am auzit nimic, prima dată vă aud 2.25
LOCUITOR al satului Rădoaia, raionul Sângerei: „Oricum se strică, dar de ce să se strice, dar să nu stea acolo, să se păstreze și să se vândă, sunt de acord. Credeți că astfel de parcuri trebuie să fie într-o țară agrară, cum este Republica Moldova? – Și încă multe trebuie să fie, și încă multe, iaca băieții au scos livezile de prune, le-au scos, acum au apărut uscătoriile, dar deja nu sunt prune.”
Continuare citiți în ziarul „Ecoul nostru” din 22 martie 2024.
