M-a făcut să mă adresez vouă, dragi surori întru Domnul, tragedia prin care trec vecinii noștri ucraineni. Nu pot trăi liniștită, nu pot să tac și chiar sufăr când în vecinătate mor oameni nevinovați și de aceea vă scriu.
Viața unui om este un dar de la Dumnezeu și numai El este în drept să o ia, atunci când se omoară om pe om, se comite o crimă. O crimă abominabilă împotriva firii, împotriva lui Dumnezeu, iar cel care pregătește un rău altuia și-l pregătește sieși de fapt.
Sunt convinsă că, dacă bărbații ar purta pruncul sub inimă, ar trece prin durerile facerii și ar crește copilul precum îl cresc mamele, ei ar face un alt fel de politică și poate nu ar mai fi războaie în această lume, iar copiii noștri n-ar mai muri cu miile…Sunt sigură că, dacă în punctele cheie ale conducerii țărilor s-ar afla femei, ele ar fi în stare să mențină pacea și buna înțelegere între popoare, deoarece femeile, prin însăși menirea lor de a perpetua specia umană, prin puterea lor de sacrificiu, prin faptul că se opun în mod natural răului, obscurantismului, nu ar permite masacrele care au loc astăzi pe Pământ.
„Războiul îi devorează pe cei mai buni,” spun membrii Consiliului Europei.
Cei mai buni sunt fii voștri pe care i-ați crescut pentru a vă bucura și a vă împlini viața, fii voștri care azi mor într-un război sângeros, absurd, inutil, dezlănțuit împotriva vecinilor voștri ucraineni. Ce caută copiii ruși înarmați pe pământul fraților voștri ucraineni? Să mori pentru a apăra pământul sfânt al patriei tale este o onoare, acest sacrificiu fiind înscris în istoria neamului tău…
Continuarea citiți în n.17 din 15 aprilie 2022
