După anul 1989 ni s-a dat libertate, dar nu prea am știut ce să facem cu ea. Or, o libertate nu valorează nimic dacă nu știi să o aperi. Ne-am pomenit că în câteva din boabele de viță de vie se vedea deja altă sămânță.
Mișcat de sentimentul patriotic, de situația umilitoare în care se află Moldova, cei mai curajoși, cei care nu s-au temut să vorbească au luptat. Arma lor nu a fost focul, dar iubirea de neam.
Realizez că Moldova a stat mereu în fața tuturor nenorocirilor: războaie de cucerire și popoare care ne-au asuprit sub dominația lor, atribuindu-ne condiția de „străin” în propria casă, în propria țară. Ne-au lăsat doar o limbă „ nu a noastră” și ne-au pus o pânză pe ochi car ne-au făcut să nu vedem adevărul. Alții ar spune: Suntem în anul 2022, lasă anii ” 90 și acele evenimente. E peste putința mea să înțeleg cum aș putea fi altfel. Am 22 de ani, dar înțeleg bine că puțini luptă în numele dreptății…Cine nu e revoltat în condițiile actuale de cele ce se întâmplă în țara vecină Ucraina? Câte persoane de la noi nu cunosc istoria?.. Dacă vreți o altă latură a problemei, deplasați-vă în municipiul Bălți și întrebați în magazine dacă pâinea-i proaspătă și drept răspuns, primiți răspunsul „ЧТО?”. Acest „ЧТО?” e atât de greu și de apăsător, încât, auzindu-l mi se macină inima. Să trăiești într-o țară
De aici apar și conflictele între generații. De regulă, pentru persoanele în etate doar rușii sunt cei mai buni, iar ce se spune la canalele Publica, NTV,RTR, Previi canal- purul adevăr. Opoziția ne spune un alt adevăr, dar eu nu-l primesc în suflet, îl am pe al meu. Pentru Republica Moldova, zilele de cumpănă sunt cele de viitor.
Mirela Rusnac, raionul Sângerei
de o viață și să nu îi cunoști limba…
