Problema migrației e veche de când lumea. Ea conține o multitudine de compartimente: migrații pe grupuri organizate, migrația popoarelor. Oamenii emigrează pe alte pământuri în căutarea unei vieți mai bune. Deși o parte dintre ei se simt mistuiți de dorul de casă… acasă rar cine se întoarce. E un sentiment nostalgic, prezent doar la prima generație de emigranți. La urmașii lor, nostalgia s-a transformat în amintiri seci, succinte, asemănătoare cu rândurile pline de statistică din manualele școlare.
Și bulgarii cu ungurii, și grecii, mai înaintea lor, au venit dinspre Ural aici, în spațiul balcanic, unde locuiau strămoșii noștri traci. Trăiam atunci în larg, ne era bine, apoi a trebuit să ne înghesuim în actualul spațiu românesc. Am rezistat, ca mari pierderi teritoriale, în lupta de supraviețuire. Poate că mi-ar fi fost ciudă până în prezent, dacă nu mă convingeam că migrația este un fenomen firesc, caracteristic întregii planete. Am impresia că întreaga civilizație umană seamănă cu un cazan în clocot, în care se prepară un fel de bucate cu numele migrație.
Efectul suprem, benefic, al migrației s-a concentrat într-o țară, cea mai puternică pe Terra- Statele Unite ale Americii. Aborigenii indieni, atât de mult glorificați în filmele de aventuri, astăzi abia de se mai văd prin șuvoiul de sute de milioane ale emigranților. Grație migrației, America a devenit un stat viguros. Basarabenii, asemenea altor popoare din Europa postcomunistă, participă activ la acest exod. Știu. Nu vor pleca toți, dar cei rămași la vatră se vor descurca mult mai greu în lipsa celor plecați. Migrația a lovit dureros mai ales în copiii rămași acasă fără părinți. Verișorii mei sunt lăsați cu buneii, părinții fiind plecați de mai mulți ani în Spania. Ei tot așteaptă să vină părinții acasă… Dacă la început ei sunau mai des, acum nu mai știu nimic. Îi tot întreabă pe bunici de ce nu vin părinții, de ce nu sună?… Buneii îi tot mângâie și le zic să aibă răbdare că vor veni. Și bunicii sunt triști. Îi văd cum tot oftează și suferă. Părinții mei au zis că nu sărăcia, ci moda e un pretext pentru că multe persoane au plecat peste hotare. Când au născut copiii nu s-au întrebat pentru ce îi nasc? Să-i abandoneze! Și tot ei, părinții, m-au îndemnat că să fim mulțumiți de ceea ce avem, doar acasă ne putem face o viață mai frumoasă, aici suntem cetățeni cu drepturi depline, peste hotare suntem robi.
Maricica CIUBUC, studentă la Unversitatea Pedagogică de Stat, „Alecu Russo” din municipiul Bălți
