Nu dă Doamne, un alt război

Nu dă Doamne, un alt război

81
DISTRIBUIȚI
În poză: Grigore BRAȘOVSCHI

Întâmplător sau nu, într-una din zilele trecute când am intrat în casa veteranului celui de al doilea război mondial, Grigore BRAȘOVSCHI din orașul Sângerei, acesta își sărbătorea ziua de naștere. Ultimul veteran rămas în viață în orașul nostru a împlinit frumoasa vârstă de 93 de ani. Deși ajuns la o vârstă atât de înaintată, nu poate uita, nu se poate descătușa de amintirile, vremurile sumbre și urmările războiului.

Eroul nostru, cu o mare tărie de caracter și o putere psihică nemaiîntâlnită, este un personaj onest și sincer, căruia trebuie să-i dai respectul cuvenit, nu doar pentru că a atins această vârstă sau pentru ca a apărat omenirea în crâncenul război din 1939 ci și pentru frumusețea și simplitatea sufletului, a vieții pe care o duce în prezent. Cu ochi blânzi, voce caldă și o expresie tristă, acesta povestește multe din viața lui, cu accentul pus pe perioada frontului.
S-a născut în orașul Sângerei, a copilărit aici, iar când a ajuns la vârsta ca să fie încorporat în rândurile armatei, a plecat fără să știe că va ajunge pe câmpul de luptă. Își aduce bine aminte de dimineața când a fost trezit și împreună cu alți soldați, încărcați în vagoane, fără să li se explice ceva s-au pomenit în război. Din acea dimineață întunecată atât pentru ei, cât și pentru întreaga omenire au urmat ani grei, ani de luptă nu doar cu inamicul dar și cu însăși viața. „Patru ani si două luni a fost perioada neagră în care m-am rugat cu arma în mâină pentru ca Dumnezeu să-mi dăruiască ziua de mâine, să ajung acasă cu bine ca să-mi revăd familia, fără ca să știu că în război se află fratele și tatăl meu. Dumnezeu mi-a ascultat ruga și după război mi-am cuprins cu lacrimi în ochi și durere în suflet- mama.” povestește printre lacrimi veteranul…

Mai departe puteți găsi în ziarul numărul 19 din această săptămână