Mult stimate doamne și domnișoare,
În acest anotimp misterios, în care înfloresc cele mai gingașe și tandre flori, viața dobândește sens și ni se deschide în toată splendoarea ei. Ea este acea veșnică enigmă, sub al cărei val stau ascunse sentimente, curcubeie, răsărituri trandafirii și apusuri încărcate, lacrimi de bucurie, zâmbete naive, speranțe înaripate și vise scăldate în soare. Frumusețea și candoarea eternului feminin a fost înveșmântat în straiul nepieritor al naturii. Nu întâmplător, anume o femeie a avut cinstea de a fi Născătoare de Dumnezeu, acea care a adus mântuirea lumii pe pământ. Pentru femei s-au dus războaie și s-au împăciuit popoare.
Femeia desăvârșită este mama, acea matroană cu gândul senin și inimă caldă, care seamănă lumină pe pământ. Prin orice eveniment am trece în viață, inima se sensibilizează numai la gândul care duce spre mamă, iar oamenii, faptele și întâmplările se amestecă ca într-o curgere necontenită din care rămâne numai o scânteie ascunsă, fugară, neînțeleasă, o chemare ștearsă de negura de vremi – glasul mamei. Acea ființă scumpă, grațioasă și blândă care înfruntă cu demnitate orice lovitură a sorții. Mama a fost acea care ne-a vegheat somnul, ne-a dat viață și ne-a întreținut existența…Toate acestea se asociază cu icoana și făptura mamei, înalta-i menire și predestinare pe pământ.
Pe această cale vreau să le mulțumesc tuturor mamelor care cu dragostea lor necondiționată ne-au învăluit copilăria, ne-au sprijinit mereu, au trăit mereu cu sufletul pentru noi, au fost mereu alături. Fie ca toate împlinirile frumoase și sănătatea să Vă însoțească pretutindeni, iar chipurile să vă fie luminate de bucurie și să iradiați mereu de frumusețe alături de ființele dragi sufletului. Continuați să dăruiți iubire, pentru că fără iubirea Dumneavoastră nimic nu ar mai avea sens.
