Etnicii din România niciodată n-au să știe ce înseamnă adevărata emoție de a fi român, de a tinde să fii român, e a depune efort să convingi pe cineva că ești român. Aceste emoții ne sunt proprii nouă, românilor din partea durută a Prutului, din partea răpită, cotropită, ținută în captivitate, interzicându-ni-se decenii în șir doar să gândim, nu și să rostim sacramentalul adevăr: suntem români. Suntem mândri că Tatăl Ceresc ne-a ales să fim români.
Uneori am impresia că noi am fost rupți de la matcă pentru a fi puși la încercare dacă suntem demni de a ne considera români, de a purta acest nume.
Limba-i ca un pom roditor, dacă nu îngrijești de el, îl pot năpădi omizile. Și, vorba ceea, de altceva ducem lipsă, numai nu de omizi. Așa că dacă vrem să rodească pomul fermecat al limbii noastre române, s-avem grijă de el. Mai ales că chiar unii ar dori să ne plaseze prin Constituție omizile devastatoare, fiind susținuți din afară de forțe ostile Neamului nostru.
Dragostea lor față de așa-zisa „limbă moldovenească” este atât de mare, încât au condamnat-o în surghiun la bucătărie, dar mai întâi – în Siberii de gheață. Și până azi continuă să aibă „grijă” de ea: nu cumva s-o numim corect –limba română.
Limba română este la ea acasă, o spun cu mândrie cetățenii țării, după ce a intrat în vigoare legea prin care limba română a fost recunoscută drept limba oficială în Republica Moldova, iar sintagma „limba română” va apărea în toată legislația țării, inclusiv în Constituție. Totuși schimbarea i-a nemulțumit pe vorbitorii de limbă rusă, care consideră că nu este necesar să învețe limba română.
„Este o decizie, care trebuia demult aprobată. Păcat că s-a tergiversat atât de mult timp și s-a făcut polemici. S-a împărțit societatea în două tabere. Lucrul este confirmat documentar și nu mai trebuie să polemizăm pe acest subiect”, spune Valentina Chira din satul Drăgănești.
„Este o mare bucurie pentru intelectuali și pentru toată lumea, așa ar trebui să fie pentru orice basarabean pentru că limba română este patria noastră, cum zicea Nichita Stănescu”. „În țara noastră sunt mulți vorbitori de limba rusă și o astfel de implementare ar favoriza și chiar și ar motiva pe vorbitorii de limbă rusă să învețe limba”*. „De fapt noi totdeauna am știut că vorbim limba română doar că ni s-a furat dreptul de a ne vorbi limba. Și în sfârșit limba română este acasă la ea”, declară Nicolae Spânu, din satul Chișcăreni.
Vorbitorii de limbă rusă se arată indignați că vor trebui să folosească sintagma „limba română”.
„Ce părere pot să am eu? Înțelegeți și singură. – Dar spuneți-ne, ce credeți. – Nu vreau. – Sunteți gata să învățați limba română? Eu am învățat-o, o știu, dar cred că este limba moldovenească”. „De ce limba română, dar nu moldovenească? Sunt la pensie și pentru ce să o învăț?” „În țara noastră oamenii vorbesc în limbi diferite și cum le este comod. Faptul că s-a schimbat limba moldovenească în limba română nimic nu semnifică. Eu vorbesc bine în română, însă îmi exprim mai ușor gândurile în rusă”.
Scria cu amărăciune regretatul Grigore Vieru: „Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o învețe și rusul.”
Tatăl și mămica mea, mi-au spus sincer și cinstit: tu ești român, și totdeauna vei fi român, pentru că ești român și n-ai unde fugi de destin.
Deci, așa am prins din părinții din părinți: noi suntem români și punctul! Așa că să știe și Dodon, Bolea, Voronin, Novac, cât și unii consilieri din Consiliul raional Sângerei.
Pe 16 martie, Legislativul a votat, în lectură finală, cu vot majoritar, Legea de recunoaștere a limbii române drept limbă de stat. Inițiativa a generat nemulțumiri și proteste ale opoziției. Legea a fost promulgată, pe 22 martie, de șefa statului, Maia Sandu, iar ulterior a fost publicată în Monitorul Oficial. În toată legislația țării, inclusiv în Constituția Republicii Moldova, sintagma „limba română” va lua locul „limbii moldovenești”, al „limbii oficiale”, „limbii de stat” sau al „limbii materne”. Totodată, Sărbătoarea Națională „Limba noastră” va fi denumită „Limba română”.
