Liberi, dar nu până la urmă

Liberi, dar nu până la urmă

97
DISTRIBUIȚI

          La 3 mai este marcată Ziua Mondială a Libertății Presei și am vrea să credem că drepturile ne sunt protejate, suntem respectați ca opine publică, or anume presa trebuie să redea vocea poporului. Suntem înjurați, amenințați, călcați în picioare doar pentru că undeva am spus lucrurilor pe nume, am arătat ceea ce știe toată lumea, dar de care le este frică să vorbească cu voce tare, căci în casă nimeni nu te aude dacă te revolți.

          Vrem să fim o presă liberă și independentă, dar suntem limitați de frica pentru viața noastră și de dragostea pentru apărarea intereselor comunității. A cui să fie vina că jurnaliștii se tem să spună lucrurilor pe nume când cunosc atâtea adevăruri nedeschise pentru publicul larg? Poate e de vină societatea care venerează o idee politică, fie și falsă, sau e vina politicienilor, conducătorilor care nu ezită să amenințe posesorii de informație valoroasă? Părerile sângereienilor sunt diverse, iată de ce am chestionat câțiva cetățeni despre libertatea presei din Moldova.

Vlad din Cubolta crede că: „Orice instituție trebuie să aibă pe cineva superior care să îi supravegheze activitatea. Sunt niște reguli care sunt încălcate în cunoștință de cauză, însă, dacă postul TV sau ziarul se află sub egida unui partid politic pentru ele nu există nici un pericol real. Totul se bazează pe politică în țara aceasta, fapt care este foarte trist, cred eu” .

„Nu este deloc liberă presa din Moldova. Libertatea ei depinde de conducerea țării. Dacă conducerea ar fi independentă, și presa ar avea o bază legală pentru…

continuarea o veți citi în numărul 19 al ziarului din săptămâna aceasta

Foto: patrickmckena.com