Poza de mai sus este reprodusa din cartea lui Alexandru Chișlari „Страницы моей жизни”, el este al 5- lea în imaginar din stânga. Născut la Răcăria, Rascani în 1934, absolvent al facultății Hidrotehnica a Institutului Agricol, este cel care a condus cu raionul Telenești din 1967 până în 1977 ca prim- secretar al CR al PCM. A fost unul din protejații lui Ivan Bodiul, liderul comunist al Moldovei pe parcursul a 20 ani. A lucrat ulterior la Orhei după care, în anii 90 a fost secretar general a Camerei de Comerț și Industrie a R. Moldova.
Primul în poză din stânga ar fi Ion Troian, șef al Consiliului Colhozurilor. Până nu demult trăia la Ratuș. Al doilea este Alexandru Sopronco. A fost președinte de colhoz la Căzănești. În general colhozul „Rășfet,” în mare măsură a fost pus pe picioare de Vladimir Gheorghiu în anii 50, dar și A. Sopronco a dat dovadă de calități organizatorice deosebite. Era foarte muncitor. Colhozul a progresat la Căzănești se făcu drumul in sat in vremea lui Șopronco, ceea ce nu reuși să facă Gheorghiu. A fost promovat de tatăl meu in funcție de locțiitor al președintelui Comitetului Executiv raional, post care a fost ocupat de dl Guțu, al 6- lea în poză.
Poate e opinia mea personala, dar Gh. Egorov (al treilea în poză), merită cel mai mult respect pentru atenția pe care o acorda școlilor, instituțiilor culturale din raion, dezvoltării activității artistice la sate. A ocupat postul de secretar pentru ideologie în anul 1974.Egorov era orfan de părinți din Cotiujenii Mari, raionul Florești. După absolvirea facultății de fizică și matematică USM a făcut serviciul militar la Murmansk. A fost numit in funcție de secretar pentru ideologie după excluderea tatălui meu din PCUS , prin hotărârea CC PCM. Si el a fost protejat de tatăl meu. Egorov are și merite ca șef de cadre la Ministerul Învățământului după 1991,când ministru era N. Matcas, el a trimis primii absolvenți la studii în România. O poza a d-lui Egorov poate fi găsită în cartea lui Victor Ladaniuc „Vă scriu cu drag”.
Ion Anici, a fost mulți ani șef al secției de propagandă a CR de partid Telenești, locțiitor al tatălui meu începând din 1969.
În poză lipsesc: secretarul II Victor Șișcov, originar din Rusia, a absolvit scoală Superioară de Partid la Lvov, responsabil pentru cadre, inclusiv superviza KGB- ul, deși secția KGB se afla la Orhei. A decedat în anii 70 după o beție mare. După aceasta soția și fiica au plecat, iar casa a fost ocupată de A. Șopronco, care fusese avansat din Căzănești.
Dnii Chișlari si Șișcov au fost cei mai mari „turiști” din raion. Au cutreierat aproape toate tarile lumii, mai ales acelea unde biruia regimul comunist. Erau prezenți inclusiv și la festivitățile de la Kremlin.
Dl Mocan a fost director al Sovhozului „Budăi” cu sediul la Telenești, care a fost instituit in urma reorganizării colhozului Dimitrov (președinte Isaak Homski).
În opinia mea un defect foarte mare a epocii Brejnev a fost accentul exagerat spre sectorul vinicol. Începând cu 1965 in Republică a început să se producă prea mult vin. Gospodarii pe loturile casnice produceau multe tone de vin și în acest domeniu „a excelat ” Sopronco. Suprafața viilor crescu considerabil. Alcoolismul in acești ani a crescut la dimensiuni periculoase. Acest lucru s- a întâmplat mai ales, in zona de codru, unde colhozurile au fost înlocuite cu sovhozuri vinicole.
În poză lipsesc 2 oameni foarte de treabă din conducerea raionului: Trofim Stasiev, primul președinte al CE raional in anul 1967. Succesele economice ale raionului Telenești i se datorează in primul rând lui. Tatăl meu li prețuia foarte mult pe Stasiev, pentru competență. Împreuna au reușit să construiască în raion 10 școli, 3 spitale, librării în fiecare sat, câteva case de cultură, cinematograf în centrul raional
Pavel Efim Muravschi, un om extrem de erudit, cult si inteligent, multilateral dezvoltat a fost primul secretar pentru ideologie la Telenești in anii 1967- 1969. Se pare, că este înrudit cu neamul fostului premier Valeriu Muravschi.
