Postul este o modalitate prin care naștem și creștem înfrânarea și, de rând cu ea, creștem omul lăuntric. Deși prin post sleim puterile trupești, tocmai prin el putem deveni mai puternici sufletește.
„În post slăbim trupește, dar ne întărim duhovnicește, ”ne confirmă Sf. Vasile cel Mare.
Viața creștină nu poate fi închipuită fără de post și rugăciune, căci „rugăciunea e respirația sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor.” (Părintele Arsenie Boca).
Sunt încă mulți care nu pricep rostul postului și, evident, nu-l respectă. „Totuși, tocmai postul trupesc ne ajută să ne pocăim și să ne mântuim, fiindcă lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi și în același timp cea mai ușor de biruit. Dacă vom îndeplini această poruncă ușoară, dacă ne vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire și asupra celorlalte patimi”. (Sf. Luca al Crimeii).
Postirea nu trebuie privită doar rațional, ca o simplă dietă. Ea poate fi înțeleasă și aduce roade doar raportată la suflet, la Dumnezeu. După mine, omul ce se abține de la anumite mâncăruri și băuturi fără vreun scop duhovnicesc, nu dobândește mai nimic, nici nu înțelege de ce ar fi nevoie de un astfel de efort.
Ba mai mult, omul lipsit de raționamente duhovnicești fuge de post, se teme să nu secătuiască. Adesea auzim vorbe: „Nu pot posti…sunt bolnav…, n-aș trăi fără lactate, chiar fără de cărnuri…”.
Adesea omul fiind privat de bucate devine mai rău decât a fost până la post, se transformă într-o fiară gata să-i înghită pe toți, căci prin post fără rugăciune, milostenie etc. nu putem lecui sufletul, dar aprindem patimile din noi.
„Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni și ofiliți de post, iar de pizmă și ură să fim aprinși? Ce folos este a nu bea vin și a fi beți de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode și a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubește și îi cinstește, care se feresc de cele oprite.” (Sf. Antim Ivireanul).
Din 27 februarie ne va bate la ușă o nouă perioadă de postire, premergătoare Învierii Domnului. E adevărată primăvară a sufletului, prilej de a ne purifica sufletul și a ne opri din pornirile noastre păcătoase. Să acceptăm această invitație la pocăință, abstinență și săvârșire de fapte bune, și nu vom regreta. Orice lucru important se dă cu greu, nu cade din pod. Astfel, dacă vrem să fim mai buni, mai aproape de Dumnezeu, să ne îndeletnicim și cu postul.
Biserica deja ne pregătește de post prin săptămânile pregătitoare, care ne-au pus în prim-plan câteva instrumente necesare pentru a parcurge un post cu adevărat. E vorba de smerenie, pocăință, ascultare și multă râvnă. Totodată, pășim spre Duminica Iertării, căci numai o inimă împăcată cu toată lumea poate stărui în dragoste.
„În post contează foarte mult să vă iertați unul pe altul. Poți să mori de foame, nu are nici un rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-și vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor”-ne spune marele duhovnic Părintele Sofian Boghiu.
