DISTRIBUIȚI

Cireșul care l-ai sădit a înflorit

Nu l-ai văzut, în veșnicie te-ai grăbit

Dar știu o creangă bate la fereastră

Vrea să te vadă, cred știe de durerea noastră.

O, moarte blestemată, tu ce faci?

De ce îi ei pe cei care ne sunt dragi

Dar tu știi că afară încă-i soare

Tu nu ești lângă mine și mă doare.

Fără tine norocul nu-l mai am

Îmi pare cineva bate în geam

Poate acolo –ți este frig și întuneric, mă gândesc

Dormi liniștit, cu inima te încălzesc

Pustie-i casa fără tine

Tu nu mai ești alăturea de mine

Se clatină încet frunzele verzi

Dar tu nu mai ești și nu le vezi…

Fără tine nici luna nu e plină

Durerea mea te cheamă, zice vino!

Fără tine nici ploaia nu mai trece

Și zâmbetul nu-i dulce, dar e rece.

Fără tine și lacrima-i amară

Căci ai plecat în plină primăvară

Azi la mormânt eu singura-am venit

Și iartă-mă că poate-n multe am greșit…
Tamara Habașescu, poetă or. Sângerei