Cireșul care l-ai sădit a înflorit
Nu l-ai văzut, în veșnicie te-ai grăbit
Dar știu o creangă bate la fereastră
Vrea să te vadă, cred știe de durerea noastră.
O, moarte blestemată, tu ce faci?
De ce îi ei pe cei care ne sunt dragi
Dar tu știi că afară încă-i soare
Tu nu ești lângă mine și mă doare.
Fără tine norocul nu-l mai am
Îmi pare cineva bate în geam
Poate acolo –ți este frig și întuneric, mă gândesc
Dormi liniștit, cu inima te încălzesc
Pustie-i casa fără tine
Tu nu mai ești alăturea de mine
Se clatină încet frunzele verzi
Dar tu nu mai ești și nu le vezi…
Fără tine nici luna nu e plină
Durerea mea te cheamă, zice vino!
Fără tine nici ploaia nu mai trece
Și zâmbetul nu-i dulce, dar e rece.
Fără tine și lacrima-i amară
Căci ai plecat în plină primăvară
Azi la mormânt eu singura-am venit
Și iartă-mă că poate-n multe am greșit…
Tamara Habașescu, poetă or. Sângerei