E iarnă în deplinul sens al cuvântului la Sângerei, Drăgănești, Rădoaia, Chișinău, Cernăuți, Italia… E un viscol în sufletele părinților, soțului, copiilor, surioarei, cumnatului, rudelor, vecinilor, feciorașilor, în sufletele tuturor care, au cunoscut-o pe CRISTINA DUBENCO – LUPEI. Ea pur și simplu a plecat în alte dimensiuni, în alte spații. A răspuns chemării Tatălui Ceresc. Iar noi am început să-i simțim lipsa.
Este imposibil să scrii un text despre despărțirea de persoana dragă. Este și mai greu să spui că a fost, nu poți conștientiza faptul că ea nu mai este printre noi. Și totuși… La doar 39 de ani a plecat în lumea celor drepți.
Regretata CRISTINA DUBENCO – LUPEI s-a născut la 14 mai 1982, în orașul Sângerei, în familia soților Petru și Maria Dubenco, ambii profesori de istorie. A absolvit școala medie nr. 3 cu medalie, după care Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din orașul Sângerei. Și-a continuat studiile în România, la Pitești, absolvind Facultatea Administrație Publică și Drept. După absolvire își continuă studiile la o instituție superioară de învățământ în Italia. Acolo s-a stabilit cu traiul. După absolvire s-a angajat la un Centru Estetic în orașul Bologna.
CRISTINA s-a căsătorit cu Ivan Lupei, creșteau și educau doi feciorași minunați. Era deosebită, bună, generoasă, foarte liniștită, deșteaptă, veselă, inteligentă și receptivă. Era extraordinar de activă, foarte implicată, foarte citită. Persoana care mereu vedea lumina zilei chiar dacă era cea mai întunecoasă noapte. Mereu era calmă și explica oricui cu răbdare ce a greșit și ce trebuie să schimbe, să corecteze… A fost o ființă cu verticalitate și este foarte regretabil să vorbim de Ea la trecut. Însă o boala necruțătoare a răpit-o în floarea vârstei, lăsând în urmă multe inimi zdrobite. S-au ridicat la ceruri rugăciuni fierbinți, s-au rugat Bunului Dumnezeu părinții, soțul și copilașii, surioara, bunica, rudele și tot Universul s-au rugat pentru Ea. Azi nu avem cuvinte… A rămas mămica Maria cu inima rănită, tăticul Petru cu sufletul împietrit de durere, feciorașii Daniel și Nicola care, încă nu conștientizează ce se întâmplă, soțul Ivan îndurerat, surioara Daniela, cumnatul Alex care nu se pot împăca nici azi că CRISTINA nu mai este … Nimic nu poate fi comparat cu durerea din sufletele noastre, dar nimeni nu o poate întoarce înapoi. Ce se întâmplă, Doamne, se duc oamenii buni… E nedrept…Prea tineri, prea buni și prea necesari, pleacă oamenii… E prea trist, și crud, și dureros, e prea mult…
CRISTINA este acum departe. Într-o lume în care nu există nedreptate și lacrimi. De acolo, din ceruri, ea ne veghează pe veșnicie. A trăit atât de puțin, dar a lăsat în urmă atâtea amintiri frumoase. Ne amintim și acum zâmbetul ei, care ne înveselea când eram triști. Nu vom uita niciodată chipul ei luminos…Ne doare, ne doare mult, fiindcă n-am reușit să-i spunem, încă odată, cât de mult am ținut la ea, dar… CRISTINA nu a murit, ea trăiește și va trăi veșnic în sufletele noastre, noi o vom ține minte mereu, tânără, inteligentă, frumoasă. Drum lin spre stele. Dormi în pace, scumpa noastră CRISTINA.
Petru, Maria, Daniela, Ivan, Daniel, Nicola, Alex.. fiți puternici. Noi, suntem alături de durerea voastră,
Profund îndurerate, rudele
CRISTINA DUBENCO- LUPEI a auzit chemarea stelelor…
O veste înfiorătoare a cuprins întreaga ființă a orașului Sângerei , locul unde s-a născut și a crescut CRISTINA DUBENCO LUPEI. Inima intelectualității instituției noastre și nu numai este iarăși plină de durere. Colectivul pedagogic deplânge plecarea timpurie în eternitate a fostei eleve de marcă, care a absolvit instituția cu medalie, fiica colegilor noștri profund îndurerați care, o deplâng și o deplângem cu toții cu durere nemăsurată.
Nu ne-am revenit de pe urma plecării din viață a regretatei eleve MIHAELA BÎRSANU…Iată și fosta elevă CRISTINA DUBENCO LUPEI a auzit chemarea stelelor, chemarea Domnului. Regretăm foarte mult dispariția timpurie a ei.
Noi nori negri de durere, peste inimi, peste cugete și Ea una sigură, tânără și frumoasă cu destinul atât de crud frânt, a lăsat o invitație veșniciei.
S-a mai desprins o frunză din ramurile vieții. E prea verde frunza și plină de tristețe… astfel a plecat dintre noi la o vârstă fragedă, lăsându-ne adânc copleșiți de nostalgie și tristețe o ființă cu părul ondulat și bălai și ochi ca marea, plină de energie, care reușea să înaripeze prin puritate sufletească. CRISTINA a fost întruchiparea sârguinței , mărinimiei, frumuseții, inteligenței, perseverenței – a tot ce e mai sublim pe lume. Noi i-am prevestit un viitor mare și încununat de lauri. Dar se vede că Dumnezeu a pregătit pentru fiecare o soartă aparte. ..Suntem alături de colegii noștri îndurerați cu toată compasiunea în aceste zile negre, de profundă durere sufletească – despărțirea de fiica scumpă, dragă, adorată, mereu așteptată CRISTINA care a părăsit această lume la doar 39 de ani.
Porțile Edemului s-au deschis pentru că lui Dumnezeu i s-a făcut dor de Bunătate și Noblețe, și a chemat-O la EL, doar că prea devreme. La 21 ianuarie curent regretata CRISTINA s-a pornit pe drumul fără întoarcere. O ființă gingașă și generoasă, inteligentă și deschisă… Avea un viitor luminos în față, avea de crescut cei doi feciorași, dar… Cel de Sus a decis să-i rezerve un loc însemnat pe harta cerului, o stea a recunoștinței pentru dragostea-i nemărginită pentru oameni și setea nemaipomenită de viață. S-a îndulcit din dragoste și adevăr ca din agiasmă. Ne-a părăsit la o vârstă foarte tânără și frumoasă. Suntem siguri, că în viața de apoi va găsi mai multă lumină. De acolo, de Sus, își va veghea familia, rudele, colegii, profesorii, a celor de unde i se trag rădăcinile.
Împărtășim durerea nemărginită a familiei, a colegilor noștri și ne este greu de tot să găsim cuvintele potrivite… Suntem cu sufletele răvășite și îndurerate… Exprimăm sincere condoleanțe familiei îndurerate. Fie ca Bunul Dumnezeu s-o odihnească pe CRISTINA DUBENCO LUPEI în liniște astrală.
Cu profund regret, administrația liceului, colectivul profesoral LT „ Olimp” din orașul Sângerei
S-a mai frânt un ram din pomul sângereiean
Ziua de vineri, 21 ianuarie părea a fi o zi cu Soare…Apoi, brusc, s-a înnourat și cerul a lăcrimat. S-a cutremurat pământul…fiindcă a plecat dintre noi o rămurică destul de tânără. A plecat într-un anotimp de alb pentru pământul și neamul care au născut-o, așteptând parcă, încleștat de chinuitoare dureri, să ningă, zăpada să-i bucure sufletul. Mai ales că scurta-i viață s-a desfășurat sub semnul primenirii sufletești și spirituale. Ființă de o excepțională sensibilitate și cultură estetică, de o profundă trăire a relațiilor în care și-a desfășurat activitatea.
Cu dangăte dure și grele de durere a răsunat vestea în tot spațiul orașului și raionului Sângerei. Durere strigătoare la cer, tristețe fără ogoire, zile de plumb , de grea cumpănă sufletească, nemărginită s-au abătut asupra lui Petru și Maria Dubenco, îndurerați fiind de trecerea timpurie în lumea cea veșnică a fiicei CRISTINA. Ea a lăsat în urmă lacrimi și durere, suspine și regrete, tristețe amară …Ea fără vrere s-a dus în vecie. Nouri de tristețe acoperă cerul spre care i sa înalțăt sufletul, căci foarte mulți o plâng, dar e și multă lumină ca să împrăștie norii. Și nu numai de la lumânări, ci lumină de la sufletul ei.
O inimă bună, blândă a încetat să mai bată, un suflet angelic s-a ridicat la cer, aproape de Dumnezeu, iar noi, am rămas cu nemărginită durere în suflete. Sunt exact șapte zile de când s-a înălțat spre Mântuitor – un suflet tânăr ,o soție iubitoare, o mămică de rară calitate și dragoste pentru feciorașii dulci, o gospodină înnăscută. Bunul Dumnezeu a înzestrat-o pe CRISTINA DUBENCO LUPEI, cu multă bunătate și dragoste…Avea glasul cel mai misterios. Te mângâia cu glasul, cu privirea, te scotea din întuneric la lumină. Era atât de discretă, modestă din fire. Nu încerca niciodată să impună punctul de vedere, poziția, erudiția, mulțumindu-se cu ce i se oferea. Avea atâta foc în tot ce spunea, în ochii săi, care parcă ardeau încontinuu, grăbindu-se din cale afară din răsputeri să reușească să dea cât mai multă lumină, cât mai multă străfulgerare. Era în ei atâtea întrebări, căutări, intenții, începuturi, planuri, proiecte…
Aveai impresia că înainte-ți e- un perpetuum mobile-n tot ce făcea și rămânea absorbit de prezența-i vulcanică, obsedat de șuvoiul de bunătate și de sclipirea ochilor, diferită de fiece dată, la fiecare frază. A fost și de acum încolo rămâne o enigmă pentru toți cei care am cunoscut-o, în ochii cărora a crescut , căci ea a știut să toarne-n zidirea ființei sale- dragostea, stima, respectul, urcându-le la cotele superioare – această enigmă ce ne va minuna întotdeauna – dragostea.
Această dragoste față de părinți, colegi, prieteni, vecini…abundau în vorbele ei dulci.
Bunătatea ei dezarmată ne calma și ne făcea mai puternici și chiar mai inventivi. Simțeam cum ne înalță și face mai viguroși în cugetări și-n simțiri. Sinceritatea ei punea stăpânire pe cei ce-o înconjurau. Iar sinceritatea era cel mai de preț Atu al ei, CRISTINA era extrem de sinceră.
Se grăbea, parcă intuind, probabil inconștient puținul timp ce i s-a dat. Și-l trăia intens cu totala dedare, cu ardere sufocantă și cu atâta jertfire de sine.
Trăia din plin și după un ritm nemaivăzut de accelerat, un ritm al unui alt secol viitor, căci n-avea timp și anticipa această realitate.
Dar nemiloasă moarte nu rămâne înduplecată nici de vârstă, frumusețea sau bogăția spirituală a omului. Nu ține cont de nimic și se abate ca un fulger, curmând o viață de om. Refuzăm să credem că ea a plecat în lumea fără de durere… Devreme de tot a luat-o dintre noi. A plecat din lumina acestei lumi unde se simțea bine, era apreciată, iubită, unde era la vârsta când reușise multe, dar multe încă urmau… să se bucure de viață și de roadele dragostei- copiii. Suntem triști că idealurile sale s-au prefăcut în întuneric, în scrum, inima ei ca o floare deschisă spre lumină și căldură nu mai bate nici pentru ea, nici pentru cei dragi și apropiați.
Dacă se stinge o lumânare, o aprinzi din nou, dacă se stinge o viață, nu poți decât să o plângi. În acest univers al tristeții, al mahnei și durerii, noi suntem alături de marea tragedie a cumetrilor, prietenilor, vecinilor noștri îndurerați. Un gând de mângâiere, compasiune și sincere condoleanțe exprimăm lui Petru și Maria Dubenco, în clipele grele, pricinuite de decesul timpuriu al fiicei CRISTINA DUBENCO LUPEI.
Fie ca chipul ei luminos să rămână pentru totdeauna în inimile celor dragi.
Înlăcrimați și crispați de durere în numele cumetrilor, prietenilor și vecinilor, semnează Maria ȚURCANU
