Suntem iarăși ocupați și grăbiți de toamna care a venit peste noi cu o avalanșă de griji, probleme… Asta e bine, chiar dacă înseamnă să muncim fiecare pentru doi sau trei. Comparăm ritmurile noastre care ne consumă și ne lasă storși de energie cu ritmurile oamenilor de la țară, în viața cărora aproape că nu se mai întâmplă nimic.
Acolo, viața parcă s-a oprit și seamănă cu multă tristețe, sărăcie… Multe femei au lăsat familia, colectivul, satul și au plecat în străinătate. Unii bărbați mai slabi din fire nu mai ies din baruri și de prin beciuri, iar copiii lor ajung să trăiască adevărate drame de familie și destin. Unele localități sunt pustii, rămân în istorie.
Când revin acasă femeile sau bărbații, pentru două săptămâni din Italia, Spania, Portugalia, Germania etc., plecați să salveze familiile, unii dintre ei, găsesc jumătățile lor sălbătăciți, care nu știu cum să reacționeze la o mângâiere de care a văzut ea sau el la cuplurile din Europa. Știți care e cea mai mare bucurie pentru o fostă contabilă, economistă etc. de la sat? Să poată găsi un serviciu cât de cât, pentru a câștiga de existență – să spele pardoseala în primărie, la școală, grădiniță sau să poată lucra, pe datorie, la unul din baruri, magazine private din localitate. Asta o face fericită pentru că are posibilitatea să comunice.
Ceilalți, care au norocul unui job de femeie de serviciu, se roagă să ploaie. De câteva ploi cuminți este agățat tot anul omul de la sat, mai cu seamă cei din agricultură. Orașul e mai generos cu ofertele…
Mai departe puteți găsi în ziarul numărul 39 din această săptămână
