La 15 septembrie 2015 a trecut la cele veşnice una dintre cele mai de vază personalităţi ale poporului nostru – Mihai Volontir. De-a lungul anilor dedicaţi teatrului şi filmului, celebrul actor a fost răsplătit cu titluri dintre cele mai râvnite, precum Artist al Poporului din URSS, Artist al Poporului din Republica Moldova, Laureat al Premiului de Stat din Republica Moldova, Laureat al Premiului de Stat din Federaţia Rusă, Cavaler al Ordinului Republicii, Doctor Honoris Cauza al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Născut la 9 martie 1934, în satul Glinjeni, raionul Şoldăneşti, Mihai Volontir se dedică iniţial, la vârsta de 18 ani, pedagogiei, pentru ca ulterior, în 1957, să fie angajat ca actor la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din mun. Bălţi.
Fiind unul dintre întemeietorii Teatrului din Bălţi, a dat naştere unor roluri emblematice, cum ar fi: Ion din „Năpasta” de I.L. Caragiale, Esop din „Vulpea şi Strugurii” de G. Figueiredo, Erik Koh din „Ultima staţie” de E.M. Remarque, Anucikin din „Căsătoria” de N. Gogol, Antifolus din „Comedia erorilor” de W. Shakespeare, Miron Cuţulea din „Cel mai bun om” de Gh. Malarciuc, Kuzma din „Bani pentru Maria” de V. Rasputin, Socrate din „Ultima noapte a lui Socrate” de D. Tanev, Augustus Octavian Cesar din „Ovidiu” de Vasile Alecsandri etc., – creaţii scenice de referinţă pentru teatrul pe care l-a slujit peste 4 decenii cu credinţă şi devotament. Faima unui actor universal i-au adus-o, însă, cele peste 28 de roluri pe care le-a jucat în diverse pelicule cinematografice, remarcabil fiind rolul lui Ivan Turbincă din filmul „Se caută un paznic”, rolul lui Dimitrie Cantemir din filmul cu acelaşi nume, dar şi cel al lui Budulai din serialul care s-a bucurat de un mare succes mondial „Budulai” şi „Întoarcerea lui Budulai”.
Aprecierea şi recunoştinţa binemeritată și-a câștigat-o la Gala Filmului moldovenesc „Secolul XX”, acţiune a cineaştilor din Moldova (24 decembrie 2000), la care a fost desemnat ca cel mai bun actor al Secolului XX, alături de Svetlana Toma (cea mai bună actriţă) şi Emil Loteanu (cel mai bun regizor).
Cu o sensibilitate deosebită şi un talent nativ, izvorât din seva acestui neam, a devenit la fel de apreciat şi ca interpret de muzică uşoară, memorabile fiind cântecele „Viaţa asta-i scurtă tare”, „Moldovenii când se strâng…”, „Rugă”, „Durere” ş.a.
Valoarea marelui artist a fost resimţită şi în timpul de mare cotitură pentru destinul neamului, fiind unul din primii deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1994) care a votat Declaraţia de Independenţă şi a militat pentru grafia latină şi limba română.
Maestrul a rămas devotat până la ultima suflare rădăcinilor sale naționale şi artei, iar moștenirea sa artistică urmează să fie valorificată de actori și regizori în devenire.
