De fiecare dată, ajuns în ajunul Crăciunului, Tainei Nașterii Domnului ,mă scufund în amintirile copilăriei noastre sărace, dar fericite. Eram fericiți pentru că erau părinții mei, frați, surori, toți tineri, frumoși și fericiți. Zăpada anilor ”50 înfrumuseța și ornamenta feeric drumul colindătorilor, a Caprei, a Ursului și Plugului, dătător de Speranță. Noi, copiii, ne îmbulzeam pe la ferestre pentru a sorbi din frumusețea Sărbătorii Nașterii Domnului, ne bucuram pentru colacii, covrigii, bănuții și dulciurile adunate de la rude, cunoscuți, prieteni și apoi împărțite„ frățește” între colindători. Eram așteptați să trecem pragul caselor, iar satul răsuna de vocile urătorilor, pocnetul bicelor și „glasul” cam răgușit al „ buhaiului”. Flăcăii treceau mai târziu, spre miezul nopții, umplând aerul înghețat de strigăte, urări de bine și sănătate pentru stăpânii casei. Era atmosfera fericită a Sărbătorilor de Iarnă, mai cu seamă Nașterea Domnului de fiecare dată renăștea întreaga comunitate. SĂRBĂTORI FERICITE.
Gheorghe Chetrari, satul Bălășești
