Copilăria, întotdeauna trezește în sufletul nostru un sentiment de melancolie, este vârsta la care mugurul omenesc deabia se deschide la viață și visează frumos. Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viața, e o lume aparte, plină de lumină și armonie. Însă în timpurile noastre incerte pe care le trăim, unii părinți manifestă lipsă de voință și predispunerea spre anumite vicii.
Unii din ei au toate șansele de a se prăbuși în dezastrul mizeriei, trăgând după sine și familia. Și atunci, nu mai pot conta pe compasiunea și sprijinul societății, al rudelor, vecinilor, prietenilor.
În lista categoriilor de familii defavorizate, patronate de primăria orașului Sângerei, aceste familii trec drept „needucogene”, altfel spus, „incapabile de a-și educa copiii”.
În realitate, poate că pe acești oameni i-ar ajunge capul să-și educe copiii, odată ce au știut cum să-i aducă pe lume, dacă… n-ar fi dependenți de alcool și alte vicii. Dacă ar avea un serviciu, mijloace de existență și dacă, cel puțin, ar încerca, ar dori să se trateze, să privească cu ochii treji la lumea din jur, căci medicina, e în măsură a pune frâu tuturor viciilor.
Dar, în condițiile când se menține problema șomajului, când rar cui mai ajung bani pentru a se alimenta rațional, cine să-i scoată din mocirlă, pe acești urgisiți de soartă..? Vom descrie în continuare cazuri ale unor familii care au uitat că sunt…
continuarea o veți citi în numărul 23 al ziarului din săptămâna aceasta
Foto-simbol, sursa: paginiromanesti.ca
