Noi, colegii jurnaliști ai regretatului ziarist Tadeu Nagacevschi, deplângem plecarea sa din lumea aceasta frumoasă, unde până la vârsta de 84 de ani a fost activ, fericit,iubitor de oameni, talentat ziarist, epigramist, publicist și scriitor. Pentru cei dragi a fost și a rămas în amintirea luminoasă iubitor tătic, bunic și străbunic și harnic colaborator, un bun creștin și un adorator al sportului. În poșta redacției mai avem câteva epigrame trimise de regretatul Tadeu, spre publicare în paginile ziarului. Niciodată nu am crezut că epigramele lui vor rămâne în așteptarea imediată a publicării, iar el va pleca. Fără să poată să le vadă în pagina ziarului tipărite. Nu putem parcă crede că pașii prin timp ai lui Tadeu au sfârșit. El s-a îmbolnăvit subit și subit a murit. A trăit o viață frumoasă , cu demnitate, cu destoinicie. A fost un model, cum trebuie să scrii, să te comporți, să te împaci cu Dumnezeu, să fii drag oamenilor, să-i iubești și să te dăruiești pentru ei.
După o carieră merituoasă în jurnalism,de mai bine de 50 de ani, și-a făcut cadou șie și nouă ,societății și cititorilor valoroase cărți. Astfel încă o dată ne-a demonstrat că este un creator de bucurii netrecătoare – bucuria scrisului , adevărului, credinței și a pașilor făcuți prin timp.
Despre traiectoria pașilor săi nu putea să nu scrie. Se regăsesc oamenii de la Sângerei și largul raionului în scrierile sale: în portretele și istoriile de succes realizate , în toate publicațiile. Și toți ei astăzi îl deplâng, strângându-i pozele și cărțile sale la piept, regretând că a părăsit această lume pe care a iubit-o cu toate câte i-a oferit viața, destinul, să se bucure,dar și să sufere. Am învățat multe de la el, fiecare dintre noi. Primii pași în jurnalism alături de el i-am făcut. Ne-a ghidat, ne-a învățat multe. Era cel mai concis la gând și mai experimentat. Odată cu trecerea timpului și de acumulare a experienței, am pătruns în enigma pasiunii și vocației sale pentru jurnalism și pentru scrisul ca atare. I-am admirat talentul de a scrie lejer,elocvent, echidistant , curajul a se avânta în cele mai dificile subiecte pentru a le reflecta și scoate adevărul și dreptatea la suprafață. Ne-a ajutat să intrăm în această vâltoare. Ne-a învățat cum să înotăm cât mai bine și fără teama de a ne lăsa apăsați de val. Am mers pe potecile lui, cu gând să-l urmăm, și să-l ajungem. Între timp ne-a mai dat o linie spre plutire – să-l depășim, prin acesta să-ți mai vadă un rost împlinit și că școala sa de jurnalism pentru tineri e de nota zece.
Acum fizic nu-l avem,de câteva zile, de la 28 ianuarie încoace. Dar sufletul său au rămas în amintirile luminoase și în rândurile scrise. Avem epigramele sale în poșta electronică încă, avem articolele sale în zecile de colecții ale ziarelor, avem cărțile sale, pe care nu ne-am lăsați rugați să le prefațăm și promovăm cu bucurie în paginile ziarului, împărtășind de fiecare dată satisfacția realizării cu colegul Tadeu.
Îi promitem că va face parte din universul nostru și din sfintele amintiri pentru el,cât va și vom trăi. Și pașii săi prin timp, nu vor fi șterși niciodată că au lăsat urme frumoase ,de mare demnitate ca și scrisul său.
Cu profunde regrete, colegii jurnaliști Vera TABARCEA, Maria ȚURCANU, Nicolae Ropot, Andrei Luțcan, Galina Banaru, Alexandru Ciobanu.
L-am pierdut și mult ne doare
Nemiloasă boală i-a tăiat zborul lui Tadeu Nagacevschi căci viața lui a fost un permanent zbor. Iar cu aripile frânte de durerea maladiei care a venit subit peste sănătatea sa și bogăția frumoasă a anilor adunați l-au frânt și i-au frânt zorul și i-au oprit pașii iubitului prieten și autor de carte înțeleaptă. De-a lungul vieții , colaborând și apreciindu-i osârdia scrisului și pasiunea pentru sport și un mod de viață sănătos, regretatul Tadeu ne-a dăruit multe duminici. Prin ceea ce a fost și a scris: ca autor de reportaje or cărți, epigrame și maxime. Ne-a dăruit duminici prin participarea sa la evenimente, în mare măsură cele sportive, unde asemeni ca la scris primul era. Tot campion, de juca volei or tenis de masă , de juca șah sau participa la alergări. A fost și a rămas campionul tuturor timpurilor și generațiilor de sportivi, deținător de trofee pentru sport de performanță, de cupe, de titluri de campion. Era și o persoană inteligentă, cultă, activă, plină de viață și după 80 de ani împliniți.
Ne doare sufletul că ne-a părăsit și mulți dintre noi nu am fost alături în ultimele clipe grele prin durerea suferinței, prin restricțiile care sunt impuse în aceste timpuri de pandemie. Dar prin ceea ce a fost, el a ocupat și meritat locul său sfânt, pentru totdeauna, în sufletele noastre.
Dumnezeu să-l ierte ca pe bun creștin ce a fost și să-l primească în împărăția raiului ceresc,ca a fost un bun creștin și iubitor. Pr Îi promitem prin toate simțirile noastre, regrete și păreri de rău că niciodată nu-l vom da uitării.
Cu durere, prietenii Ecaterina Atanasov și Viorel Onceanu, Anatol Bajeranu, Vasile Doga, Vitalie și Iurie Tabarcea, Alexandru Tabarcea, familia Anatol și Ludmila Hajevschi, Arcadie Covaliov, Zahar Tanasiuc, Ilarion Cucereavîi, Gherghe Babii.
Zbor lin spre Lumea Divină, Maestre…
Scriitor, jurnalist, pedagog, sportiv, cu un palmares impunător de titluri, nominalizări, obținute prin efort asiduu, de-a lungul vieții Dumisale.
Om cu Literă Mare, care a reușit să împartă necondiționat, celor din preajmă, din cele mai onorabile Virtuți, ce-l reprezentau.
Înțelepciunea, Onestitatea, Cumsecădenia, Generozitatea, Perseverența, Curajul, Credința, i-au servit drept repere de ascensiune, însoțindu-l continuu spre realizarea aspirațiilor râvnite.
Un distins caligraf de sentimente, idei moralizatoare, care a redat multiaspectual, în toată somptuozitatea sa, trăirile omenești…
Om cu Literă Mare, care a excelat în pornirile Sale nobile, de a face această Lume mai Bună…
Zbor lin spre Lumea Divină, Maestre…
Larisa Nicov, Direcția Educație Sângerei
Drum lin, spre cer, bunele
Ai fost un bun pedagog, jurnalist, scriitor, prieten, Bunel, Străbunic.
Știu, nu am fost cel mai ascultător nepot, ți-am dat multe bătăi de cap. Dar nu ai renunțat niciodată să ai răbdare și să mă îndrumi ori de câte ori a fost nevoie.
Fadei Nagacevschi
S-a desprins o stea din cer
S-a desprins o stea din cer și s-a pierdut în haosul neființei, în dimineața zilei de 28 ianuarie. Steaua căzătoare a dus cu sine suflare din ființa unei personalități marcante4 a orașului Sângerei, unui scriitor,publicist, ziarist – Tadeu Nagacevschi.
A fost o persoană de o rară noblețe, modestie și inteligență. A fost o fire romantică, dar calmă și echilibrată, un om de nădejde, exigent, principial și corect. Datorită acestor calități s-a bucurat de stimă din partea consătenilor săi. Grație vocației sale de scriitor, a sensibilizat societatea, cu așa cărți precum: Dincolo de vama orizontului(2012),„Formula luminii”,(2013),„Memorialul suferinței,”(2013) „Pași prin timp”(2014),„Țeapa lui Țepeș”( 2014). A fost laureat al premiului săptămânalului„Literatura și Arta” pentru publicistică,anul 2013. Pe parcursul vieții Tadeu Nagacevschi a dat dovadă de atitudine responsabilă,perseverență, profesionalism înalt, dar și de har poetic în promovarea valorilor culturale. Grație cărui fapt , a fost remarcat de nenumărate ori în domeniul literaturii: Laureat al Premiului Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova pentru cele mai bune lucrări și subiecte abordate în domeniul jurnalismului,( 1976),laureat al premiului „Adrian Păunescu”,capitolul proză(2014) Respectul și aprecierea baștinei unde la trăit o viață și a activat atât de frumos și fructuos s-a manifestat și prin onorabilul nume care l-a primit „Cetățean de Onoare al raionului Sângerei”, și medaliile „Meritul civic” și „Veteran al muncii”, prin care a fost onorată munca și personalitatea sa. Tadeu Nagacevschi a plecat în Eternitate, lăsându-ne să-i purtăm peste ani amintirea luminoasă. Drum bun către ceruri, ființei dragi, dar pierdu-tă în veșnicie, Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa.
Cu tristețe și profund regret, rudele, prietenii.
Oricând printre oameni
Și ne-a lăsat, urcând la cer
Tadeu Nagacevschi, omul,
Care a scris mult și sincer
Sfințind la Sângerei locul.
Împreună, decenii trei,
Am activat în unison,
Plini de vocație, idei,
La o gazetă din raion.
Reportaje și relatări,
Despre oameni și din sate,
Adesea în noi deplasări
Îți tot duceai pașii, frate.
La diferite concursuri,
Aflam că ești laureat,
Ai scris în proză și-n versuri,
Câteva cărți ai editat.
Zeci de discipoli țin minte
Povețele ce le-au primit,
Crezând și ei în cuvinte,
Din plin scrisul l-au îndrăgit.
Și-ai rămas pentru vecie
Ziaristicii prea fidel,
Omul cel de omenie,
Tată bun și iubit bunel.
Andrei Luțcan,or. Sângerei
