Satul Prepeliţa ca şi toate satele Moldovei a suferit deportarea cetăţenilor săi ca pe cel mai tragic fenomen al vieţii care i se poate întâmpla unui neam. Familii întregi de oameni gospodari au fost deportaţi şi duşi în Siberia.
În memoria lor, urmaşii au pus mână de la mână şi au construit un monument în centrul localităţii, loc de cinste şi de neuitare pentru cei care au fost fruntea satului şi pentru aceasta au suportat calvarul stalinist. Odată cu aceasta, s-a încetăţenit tradiţia de a se aduna la monument şi a-i pomeni.
Recent, în preajma Zilei comemorării victimilor deportărilor, rudele, nepoţii, administraţia satului, preotul bisericii, elevii şi profesorii gimnaziului, membrii Asociaţiei Obşteşti „Vatra Străbună”, membrii Clubului vârstnicilor s-au întrunit la monumentul deportaţilor, unde au organizat şi au participat la o slujbă de pomenire, continuată cu o festivitate de comemorare şi o masă de pomenire.
