Citind și abonând ziarul Ecoul nostru eu găsesc răspuns la multe întrebări, care mă frământă, mă revoltă. Este ziarul, care îl aștept să-l primesc în fiecare zi de vineri și dacă nu-l primesc caut pricina, și o găsesc.
Sărbătorile de Iarnă au luat sfârșit, ele au fost un prilej pentru urări, bucurii, tradiții și momentul pentru a face bilanțul rezultatelor obținute. Ne-am bucurat mult și de ninsorile pe care le-a trimis nouă Domnul Isus Hristos. După sărbători, suntem dători să muncim mai bine în anul 2018, la înbunătățirea situației economice din țara noastră și mai ales la sate. Unii politicieni de rang mai înalt, ca și la începutul anului 2017, primul pas l-au început cu stângul. Doar despre Dodon, Președinte, limbă, Băsescu și cetățenie, partidele politice și altele în alt număr al Ecoului nostru.
Acuma scriu aceste rânduri cu durere și neliniște și des mă întreb și nu pot răspunde la întrebarea: „Cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm, care este rolul nostru în această lume?”
Nădăjduim cu toții la viața mai bună, dar nu se întâmplă. Regimul comunist n-a făcut tot posibilul pentru un trai mai bun al populației. De la alegeri la alte alegeri, alte forțe, care promit, dar carul nu se mișcă din loc… După destrămarea colhozurilor totul s-a distrus, furat, privatizat ori „prihvatizat”.
Am eșit la pensie în anul 1997, gospodăria (colhoz erau 5 cote, pe urmă 3) care am condus-o mai mulți ani, a fost dată altui conducător, cu ferme de animale, brigăzi de tractoare, clădiri, utilaje unde activau majoritatea oamenilor de la sate. Conducerea de atunci, și primarii comunilor Coșcodeni, Bursuceni n-au fost în stare și nu sunt, și acuma să oprească valul de distrugere și furt. La întrebarea: De ce nu opriți acest dezastru? Răspuns: Ei au muncit și lasă să fure… Însă au furat „prihvatizat” nu acei care au muncit. Clădirea școlii medii cu 3 etaje din s. Flămânzeni și a școlii de 8 ani din s. Coșcodeni n-au fost păstrate, date în arendă, să fie folosite în secții de croitorie, cizmărie, frizerie, reparația a unor utilaje ș.a. Acuma aceste clădiri și altele ca atelierul de reparație a tehnicii sunt „cuibul” de distracții și lucruri neplăcute din partea minorilor unde se adună în timpul liber, vorbesc urât, folosesc băuturi alcoolice, țigări. Mă întreb pe mine, undes-s părinții acestor copii societatea, Primăria cu aparatul ei, polițistul de sector, pedagogii, care slab duc lucrul profilactic-educațional cu copii minori?
Cineva cândva a spus: că copii care nu ascultă duc o viață neplăcută și deja când își dau seama, vin la tata, vin la mama. Nu mai bine stau lucrurile cu situația criminogenă în satele comunei Coșcodeni. S-au făcut și se fac furturi, bătăi, ucideri de oameni, crime ș.a. Sunt cazuri concrete, ele nu-s menționate în dările de seamă, în presă.
Ani la rând nu s-au luat și nu se iau măsuri de prelucrare a pământurilor noastre rodnice, dar înburuenite. Soluții sunt, dar nu-i voință!
Dacă ești conducător de orice rang, fă numai bine pentru oameni, țară, copii, fiindcă funcția ocupată de tine, cum ai obținut-o așa și o vei pierde, dar tu, domnule… cu ce vei rămâne?
Mai sunt probleme, ele trebue hotărâte, totul depinde de noi, de cetățenii acestei țări.
Ion BODRUG, s. Coșcodeni
