S-a născut la data de 23.01.1922 la Coşcodeni, judeţul Bălţi
A absovit Şcoala de Pilotaj în 1941, Şcoala de paraşutişti (iun. – oct. 1941), Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie (1946 – 1948), Cursul academic superior la Academia Militară Generală (1953 – 1954) şi Academia Militară Generală – Facultatea de Arme Întrunite (1964 – 1967).
Copil de trupă, sergent în 1941, adj. stagiar – 1942, adjutant – 1944, slt. av. – 1948, lt. – 1949, lt. maj. – 1949, cpt. – 1950, mr. – oct. 1952, lt. col. – 1954, col. – 1956, general maior – mai 1971.
Comandant de grupă în Compania de Paraşutişti (oct. 1941), compania 8 paraşutişti (1942), comandant secund al Plutonului de acţiuni speciale din Batalionul 4 Paraşutişti (1944), devenit Bataşionul de Pază (oct. 1944 – febr. 1945), Centrul de Instrucţie al Aviaţiei.
Educator politic (1945 – 1946) şi locţiitor politic al comandantului Centrului de Instrucţie al Aviaţiei (1948 – 1950). Şef de stat major (nov. 1950 – febr. 1951) şi comandant al Batalionului 597 Paraşutişti (febr. 1951 – nov. 1952), comandant al Regimentului 246 Aerodesant (nov. 1952 – oct. 1964), locţiitor al şefului de Stat Major al Armatei a 2-a (1967 – 1968), comandant al Trupelor de Paraşutişti şi locţiitor pentru Paraşutişti al Comandantului Aviaţiei Militare (1968 -1982)
S-a născut în Basarabia, în satul Coşcodeni, jud. Balți (actual raionul Sângerei), într-o familie cu 7 copii: Grigore, Tamara, Raisa, Eugenia, Anatol, Dumitru și Valentina. Fiind plecat la Tecuci la studii împreună cu surorile sale Tamara și Raisa, Gres (cum îi ziceau frații mai mici) n-a știut nimic despre mama și frații mai mici care au fost exilați în 1949 în Siberia. Soarta avea să le surâdă cu 15 ani mai târziu, când o rudă a făcut tot posibilul ca scrisorile fraților stabiliți deja în România, să ajungă la mama Sofia, în adâncurile Rusiei. Astfel mamei văduve cu 7 copii i s-a oferit titlul de mamă-eroină şi familia sa a fost eliberată de gulag-ul comunist.
A început parașutismul militar în anul 1941 cu gradul de sergent. La insurecţia din august 1944, a participat împreună cu Batalionul de parașutişti la luptele grele date în sectorul de Nord, Pipera, Bâneasa, Tunari, Otopeni, împotriva trupelor hitleriste, pentru apărarea capitalei, unde, prin fapte strălucite de arme s-au acoperit de glorie, fiind citat cu unitatea sa prin două ordine de zi şi decorat cu cea mai înaltă distincție ce se putea acorda atunci gradului său: „Virtutea militara de razboi, clasa a II-a”. Lui Baştan i se datorează şi realizarea unui nou tip de paraşută şi pentru ca nimeni nu avea încredere la acea vreme în valoarea acesteia, el a sărit în brațe cu propriul fiu, în vârstă de 5 ani. Această frumoasă realizare românească, recunoscută şi brevetată cu brevetul de invenţii nr. 2458/41559/1960, a intrat în 1961 în dotarea Armatei române…
Mai departe puteți găsi în ziarul numărul 6 din săptămâna aceasta
Ion CERNEI, jurnalist
