DISTRIBUIȚI

În ziua de naștere a poetului poeților neamului românesc, MIHAI EMINESCU, se sărbătorește, în țara noastră, începând cu anul 2012, și Ziua Națională a Culturii, menită să ne unească în jurul valorilor spirituale ale națiunii, fără de care este imposibilă prosperarea și dăinuirea unei societăți. Astfel EMINESCU va continua etern să-și slujească neamul prin opera sa genială, exemplul nemuritor de patriotism și viziunea profetică asupra trecutului, prezentului și viitorului poporului în sânul căruia s-a născut.

În una din cele mai frumoase zile de început de An nou – Ziua EMINESCU – ilumina cu speranțele sale pline de har și de Dumnezeu fețele îndrăgostiților de versul marelui nostru Poet. Ziua chiar prinse să zâmbească la un moment dat iluminată din interior, de parcă nu știa că ființa noastră e zdrobită zi de zi de o vrere străină și ucigașă în niște uriașe malaxoare invizibile, de unde se aude numai un strigăt imens de durere, atât de puternic, încât lumea din afară preferă să nu-și accepte și chiar să-și imagineze că nici nu există, altfel ar înnebuni de groază. Dacă ceea ce se întâmplă cu această parte a neamului românesc din Basarabia la nivel spiritual ar căpăta contur fizic, întreg mapamondul ar ști cum arată iadul pe pământ. ( Doamne, mai îndreaptă din când în când câte o rază de lumină și către noi, cei care orbecăim într-o beznă prea greu de suportat ce ne vine de la Răsărit -vai, distinse cronicar, cum ai putut să te înșeli atât de mult afirmând contrariul – și care ne doare mai rău ca o rană sângerândă. E o noapte întunecoasă care ne ține prinși ca în niște chingi de fier și ne pătrunde încetul cu încetul în adâncul ființei, vrând să ne între până și în suflete dacă-ar putea. Dar Dumnezeu ne mai apără…

Continuarea o citiți în nr. 04 din 22 ianuarie 2021