La 25 mai este marcată, anual, Ziua Internațională a copiilor dispăruți. Astfel, în întreaga lume, sunt organizate acțiuni care au scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la problematica copiilor declarați dispăruți în întreaga lume.
Pentru Republica Moldova abandonul de domiciliu la fel, constituie o problemă, fapt care determină adoptarea unei atitudini conștiente, implicarea la identificarea timpurie a dificultăților cu care copiii se confruntă în asigurarea intervenției în fiecare caz aparte.
În fiecare an, la data de 25 mai și în raionul Sângerei este marcată Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți. Ziua a fost instituită pentru a ține în prim-plan problema copiilor răpiți, pentru a stopa cazurile de dispariție voluntare în rândul copiilor, dar și pentru a-i informa pe părinți în legătură cu măsurile pe care le pot pua pentru a-și proteja copiii.
Responsabilitatea și implicarea sunt principalele „arme” pentru prevenirea disparițiilor copiilor, iar soluționarea cu operativitate a cazurilor de dispariții ajunse în atenția polițiștilor reprezintă o prioritate pentru angajații poliției.
Potrivit șefului Inspectoratului raional de Poliție Pavel FRUMUSACHI: „În fiecare an, la data de 25 mai este marcată Ziua Internațională a copiilor dispăruți. Ziua a fost instituită pentru a ține în prim-plan problema copiilor răpiți, pentru a stopa cazurile de dispariții voluntare în rândul copiilor. În acest context, Inspectoratul de Poliție marchează această zi în tot raionul prin activități de informare și sensibilizare a copiilor și părinților despre numărul de dispariții voluntare în rândul minorilor, riscurile în care aceștia pot fi expuși și măsurile care necesită a fi luate pentru a minimaliza aceste situații.”
Pe parcursul primelor luni ale acestui an, polițiștii au depistat copii care au abandonat domiciliul, în acest sens fiind implicate diverse subdiviziuni, inclusiv societatea civilă. Copiii au fost reântorși în mediul sigur oferit de familie sau au fost identificate alternative.
Olesea STEȚIUC – CEBOTARI, ofitera superioară interacțiune comunitară al SSP a IP Sângerei, comisară: „Noi monitorizăm acest fenomen și îl catalogăm în trei categorii: copii care voluntar pleacă de la domiciliu, copii care se regăsesc din cauza vârstei sau a unei boli și copii care nu au reușit la timp să se întoarcă șa domiciliu sau în formele de plasament unde se află și au fost declarați că au dispărut. Copiii, dispăruți, pur și simplu fără urmă nu avem.
De la începutul anului și până în luna mai curent la Inspectoratul de Poliție Sângerei au fost înregistrate 25 cazuri de abandon, dintre care: 20 cazuri de abandon de la Centrul de Plasament temporar pentru Copii şi Familii în Situație de Risc „Raza soarelui”, din orașul Sângerei și cinci cazuri de abandon de la domiciliu, dintre ele repetat – 24 cazuri, pentru prima data – un caz.
Din numărul total al copiilor care au plecat, în opt cazuri au plecat în grup. Referindu-mă la aspectul de gen pot constata că,
După aspectul de gen și vârstă, trei fete şi șapte băieți, dintre care:
copii între 10-13 ani – trei minori, din aceştia o fată şi doi băieți;
copii între 14-15 ani – trei minori, din aceştia o fată şi doi băieți;
copii între 16-18 ani – doi minori, din aceştia o fată şi un băiat.
Acțiunile de prevenire și de informare cu privire la riscurile și vulnerabilitățile generate de plecările voluntare ale copiilor de la domiciliu vor continua și în perioada următoare și vor fi intensificate avându-se în vedere și faptul că se apropie sezonul estival și vacanța de vară. Colaboratorii Inspectoratului raional de Poliție optează primordial pentru identificarea timpurie a situațiilor de acest fel și intervenția în echipă (polițiști, profesori, consilieri școlari, psihologi, societatea civilă).
Majoritatea copiilor dispăruți sunt găsiți de polițiști în primele 24 de ore de la prima sesizare. Țin să fac apel către toți părinții, buneii, dar și către autoritățile tutelare că șansele ca un copil dispărut să fie găsit scad odată cu trecerea timpului, de aceea este important ca sesizarea privind dispariția unui copil să fie primită cât mai curând de la constatarea dispariției. Este esențial să avem discuții cu copiii, astfel ca să cunoaștem despre trăirile și problemele pe care le trăiesc.”
Din cele relatate de colaboratorii Inspectoratului de Poliție Sângerei, principalele motive pentru care copiii fug de acasă sunt lipsa de supraveghere din partea părinților, teama de reacția părinților față de situația școlară sau față de o greșeală comisă de copii, situația financiară precară din familie, dar și conflictele din familie sau ca urmare a plecării părinților la muncă în străinătate. Oamenii legii spun că pentru a depista cât mai rapid un copil dispărut colaborează cu reprezentanții ONG-urilor, care se implică în căutarea copiilor, iar mai apoi le oferă asistență psihologică.
Psihologii la rândul lor afirmă că minorii continuă să fugă de acasă, chiar dacă cunosc despre riscurile la care se supun. Și mai grav este că mulți preferă să rămână în stradă, după se sunt depistați.
„Copiii, fiind depistați în stradă, sunt aduși de oamenii legii în colaborare cu psihologul și specialistul pentru protecția drepturilor copilului în serviciul Centrului de plasament „Raza Soarelui”, pentru a le oferi strictul necesar . Efectuăm toate acțiunile prompt, ca un copil să fie reîntors în familie, să primească toate serviciile necesare, suportul. Ne străduim să aflăm problema, de ce a fugit de acasă și ca să nu se mai întoarcă în stradă. Una din cauze este violența în familie și abuzul de alcool al părinților, sărăcia în care trăiesc.
Și modul de viață pe care îl duce familia. Sunt care vor să revină acasă, iar mulți nu, preferă, mai bine să ducă un mod de viață stradal. Pentru că nu vor să se întoarcă acasă, să vadă cum tata sau mama consumă alcool sau cum tata o bate pe mama, sau stând acasă, din cauza sărăciei nu au ce mânca. Plecarea voluntară a copiilor de acasă sau din instituțiile sociale reprezintă, de cele mai multe ori, cauza principală a dispariției minorilor,” a conchis Olesea STEȚIUC-CEBOTARI
Reprezentanți ai poliției susțin că fuga de acasă reprezintă doar o soluție imediată la problemele cu care se confruntă copiii, iar ei nu realizează decât mai târziu că se expun unor pericole majore, precum exploatarea sau abuzul.
Statistica ne arată că din numărul de copii dispăruți în Republica Moldova -14% dintre aceștia devin victime ale unei forme de abuz sau exploatare; alte 5,7% ajung pe mâna traficanților în scopul exploatării lor; -2% sunt răpiți în contextul proceselor de stabilire a custodiei parentale; -4,3% dintre copiii fugari sunt implicați de către alte persoane în săvârșirea interacțiunilor; – 1,4% sunt depistați decedați.
Anual, În Republica Moldova sunt dați dispăruți sute de copii. De la începutul anului curent au fost semnalate triplu cazuri de dispariție copiilor de acasă față de perioada similară a anului trecut. Partea bună este că toți au fost găsiți. De cele mai multe ori, minorii fug și din centrele de plasament.
