2 iulie, este ziua de comemorare, aceasta este determinată de faptul că Ștefan cel Mare a încetat din viață la 2 iulie 1504.
Subtil strateg și neînfricat luptător, diplomat neîntrecut, apărător al credinței creștine promotor și constructor al artei și culturii epocii sale, și- a lăsat ca mărturie cetățile de apărare, bisericile și mănăstirile cu arhitectura, pictura, broderiile și podoabele lor ce fac dovada atingerii ultimei culmi a desăvârșirii, fiind o expresie a voinței de creație a unui om de geniu.
Ștefan cel Mare și Sfânt deschide, în istoria poporului nostru, una din cele mai strălucite pagini din întemeierea statelor medievale. De-a lungul unei domnii de aproape cincizeci de ani (1457 – 1504), marele domn a făcut din Moldova un factor însemnat al relațiilor internaționale în această parte a Europei. Prin activitatea sa remarcabilă în sfera politicii externe, Ștefan cel Mare și Sfânt a inaugurat o nouă eră a afirmării internaționale a Moldovei, care s-a impus Marilor Puteri vecine.
Capetele încoronate i-au căutat alianța, dușmanii l-au privit cu respect, iar umaniștii au fixat pentru posternitate imaginea acestui mare domnitor.
Ținând Moldova în hotarele ei legitime, s-a stins din viață în mare chinuri Ștefan, lăsându-ne poruncă: „Să stați strajă la hotare, să păziți acest pământ”. A fost profet mare Ștefan, rugându-ne să fim vigilenți. Ecoul îndurerat al celui 1504 a planat de asupra acestui colț de rai neîntrerupt până în zilele noastre. Durerea i-a însoțit curgerea anilor de atunci tatarii, turcii, puhoaiele de la răsărit au jefuit casa noastră care și cum au putut.
Și dacă noi n-am fost vrednici să stăm strajă la hotarele lui, apoi chipul și cugetul măriei sale au fost străjeri permanenți, trezind din somnul de moarte mica, chinuita provincie de la răsăritul țării – cândva vitează, cu vigilențele-i sale de răzeși și mazili.
Pornind de la realitatea istorică, figura lui Ștefan cel Mare și Sfânt a devenit mitică și legendară. Imaginea sa se proiectează în creațiile folclorice și literatura cultă, dând naștere unora dintre cele mai însemnate opere istorice.
Petru Dubenco, profesor de istorie, Liceul Teoretic „Olimp”, Sângerei
