Voi, cei avuți, cu bani, mașini luxoase
Ce căutați s-aveți din tot foloase
Burtoși, satisfăcuți. Cu gândul la avere
Sunteți nepăsători chiar dacă țara piere.
Voi nu vedeți o lume mai curată
Țineți în brațe-o fată cumpărată
O altă lume pentru voi nu-i o ispită
Vă mângâiați c-o frază lingușită.
Dar mi se zbate-n minte o întrebare
Voi ați simțit cum inima te doare?
Cum sufletul se zbate de dragoste și dor
Văzuta-ți cum s-avântă în cercuri un cocor?
Cum încolțește încet un colțișor de iarbă
Cum furcuțele grăbite ies la treabă
Cum se așterne floarea în covor
Cum te pătrunde al dragostei fior?
Cum cântă dulce în crâng privighetoarea
Și-un mugure încet timid apare
Cum rândunica-și face- un cuibușor
Și adună câte o pană, un pufușor?
Și aburul din țărână se ridică
Cum steaua strălucește și nu pică.
Nu, nu simțiți. În altă lume voi trăiți,
Noi alții, cei mai mulți, suntem mai fericiți
Iubim curat, suntem onești, cinstiți
Sperăm acuma și la anul
Valoarea noastră nu e banul.
