Suntem întru totul de acord cu spusele regretatului scriitor NICOLAE DABIJA că: „VALERIU GAFENCU e puțin cunoscut și la baștină lui… Dar și în Țară…”
Într-adevăr, a fost unul dintre tinerii care s-au stins din viață ( în același an cu Mircea Vulcănescu) în închisorile regimului comunist din România, Nicolae Steinhardt supranumindu-l „ Sfântul Închisorilor”.
VALERIU GAFENCU vede lumina zilei pământești la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sângerei, județul Bălți. Tatăl său, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Țării, adunarea reprezentativă care a votat, în 1918, revenirea Basarabiei la Patria – Mamă, România. Părintele a dispărut în1940 în Siberia.
A frecventat cursurile Liceului „ Ion Creangă ” din Bălți, în 1939 fiind anchetat penal -„ pentru infracțiunea la legea pentru apărarea ordinii în stat, ” caz care a fost clasat, iar acuzatul, achitat. Pe parcursul anilor 1939- 1941 a studiat la Facultatea de Drept și Filozofie a Universității din Iași. Era fruntaș la învățătură și i se prevedea un viitor strălucit. În ianuarie 1941, este arestat și condamnat la 25 ani de muncă silnică. Motivul: apartenența la Frățiile de Cruce. La proces a fost apărat de către profesorul său de drept civil, Constantin Angelescu, avocatul care a declarat că VALERIU GAFENCU a fost unul dintre cei mai buni studenți pe care i-a avut de-a lungul întregii sale cariere didactice. Rămâne în detenție și după 23 august 1944, refuzând să semneze cererea de eliberare condiționată. A trecut prin iadul închisorii Aiud ( 1941 -1944), unde își va găsi sfârșitul M. Vulcănescu, al celei de la Pitești. (1944- 1949), închisoare în care a avut loc cumplita reeducare comunistă, cunoscută sub numele „ fenomenul Pitești”, ajungând, în 1949, la penitenciarul de la Târgu- Ocna într-o stare foarte gravă :TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsă de hrană etc. ( Aici se va și stinge din viață în ziua de 18 februarie 1952). Este semnificativ faptul că cineva obținuse pentru el streptomicină, pe care însă VALERIU GAFENCU a cedat-o colegului său de celulă Richard Wurmbrand, aflat și dânsul într-o stare gravă, salvându-i astfel viața. ( Tot așa va proceda și Vulcănescu) Episodul a devenit cunoscut din mărturiile deținuților, căpătând un prestigiu deosebit. Richard Wurmbrand, evreu de naționalitate, ulterior a devenit păstor al unei organizații protestante cu sediul în Suedia, a făcut cunoscută această faptă umană prin predicile și prin cărțile sale publicate.
Printre altele, fie spus, la închisoarea din Aiud, VALERIU GAFENCU s-a alăturat grupului Rediei Trofim, grup de deținuți (numiți „ misticii”), care își asuma cu mare seriozitate viața duhovnicească. De cum încolo, centrul preocupărilor lui GAFENCU devie viața spirituală, viața întru Hristos, după învățăturile Sfinților Părinți. Cu două săptămâni înainte, „ omul jertfei totale”, cum era numit V. GAFENCU, a prezis data exactă a morții sale.
VALERIU GAFENCU a lăsat drept moștenire spirituală mai multe poezii ( care se cântau în celule, ir astăzi se cântă în biserici). A lăsat scrisori și un îndreptar pentru spovedanie, diverse considerații de meditații, consemnate de colegii săi de suferință.
Martirul din Basarabia este înscris în Cartea de Onoare a orașului Sângerei și e Cetățean de Onoare al orașului Târgu-Ocna ( un exemplu bun de urmat pentru edilii de astăzi)
