Diminețile erau de acum răcoroase. Începutul toamnei răscolea amarul de timp. Cu mai puține flori, așa cum a trecut o bună parte din viața Veronicăi.
Trezindu-se în zori, plapoma o mai încălzea. Cam așa a petrecut zile și nopți în șir de una singurătăți doar, cât a fost mică și până a zbura din cuib, dormea cu unica fiică. Împreună cu maică-sa au ridicat-o pe Irina. A fost o aventură cu amprente pentru toată viața.
Venită tânără specialistă într-un sat din raionul de baștină, Veronica lucra contabilă. Și cum anii tinereții la fiecare sunt zbuciumați, prin căutări, vise, dezamăgiri, a crezut în puterea lui Ion. Nu după mult timp a rămas însărcinată, dar căsătorită n-a fost niciodată. Ion refuza să se căsătorească cu ea, uneori părea se lumina și-i părea tinerei mame, că el va veni…
După concediul de maternitate când zburătuise fata a hotărât să treacă cu serviciul în orășelul natal. Așa și a fost. Unica bucurie, care nu prea des o împărtășea cu nimeni, era fetița ei. Creștea una ageră, cu ochii căprui furați de la mama. Pe tata mai că nu l-a cunoscut s-a deprins așa cu mama și bunica.
A urmat grădinița, școala, facultatea. În mama, după cum a fost toată viața, vedea unicul ajutor și sprijin. Și chiar o iubea mai mult decât pe o mamă. Între timp bunica lui Irina se îmbolnăvi de o boală grea ,rămasă țintuită la pat.
Veronica trebuie să se împartă în trei, pentru mai mult n-o ajungea. Trebuia zilnic să plece la serviciu, să aibă grijă de mama și nu în ultimul să se gândească la fată, care între timp, după facultate venise acasă.
La serviciu Veronica avea de toate, și bune și rele. Peste ani devenise o bună specialistă. Un fel de salvare în cadrul instituției. Că dacă de dimineață ori pe parcursul zilei se ”spânzura” vreun calculator colegii o rugau să-i ajute. Știa bine și ceea ce avea de făcut zilnic așa cum era scris în fișa de post. Mai făcea și abateri, dar nu din cauza, că nu cunoștea, avea un cusur, voia pe toate să le dovedească și se apuca de mai multe odată. Din bunătatea ei iubea florile și mai mult animalele. În ograda de pe strada Moscovei tot timpul erau și mai sunt cățeluși și pisici, din care multe abandonate și aduse acasă de Veronica.
Singurătatea, adică ne perechea a făcut-o rece față de bărbați, cu toate , că undeva avea și un carnețel cu versuri în care scria dragostea și tandrețea față de tot ce o înconjura.
Continuare citiți în ziarul Ecoul nostru din 01 decembrie 2023.
