Jurnalistul Andrei Luțcan din orașul Sângerei, scrie versuri. Este un poet orb, ca Homer. El pipăie cuvintele simțind poezia, așa cum simte umbrele pomilor pe cărarea care-l duce acasă. Poeziile le dictează soției Valentina, carele așterne în caiete groase. Poeziile îi vin când este singur. Le meditează mai întâi în gând, apoi, când crede că sunt gata, i le spune soției. Visează să mi editeze câteva cărți.
Andrei Luțcan vorbește așa cum scrie. Ca u clarvăzător. Înțelepciunea dumnealui impresionează.Ca și destinul poet orb. Într-o poezie mai veche dedicată lui Homer mă întrebam: „ de n-ar fi fost orb –oare lui/i-ar fi fost dat să vadă-atâtea?!”. Parcă spun despre Andrei Luțcan, poetul orb din Sângerei.
