SUSȚIN CURSUL INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

SUSȚIN CURSUL INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

10
DISTRIBUIȚI

Integrarea europeană, multe întrebări și răspunsuri…

Această temă ar trebui să fie la ordinea zilei, însă…Mulți vorbesc, discută, presupun, unii chiar se ceartă, dar în esență…

Majoritatea ridică întrebări legate de beneficiile acestei integrări: salarii, pensii, prețuri… însă ce ar trebui să întreprindă fiecare pentru a favoriza acest proces, nimic. Așa cum  neamul nostru e țesut din lumină și întuneric, din dragoste și ură, din progres și regres, din da și nu e greu de crezut că toți se vor alinia și vor purta aceleași gânduri, aceleași intenții, dorințe…Unii zic hai, alții zic stai. Unii țin dreapta, alții, numai pentru a se deosebi de primii, țin stânga. Unii urcă carul, alții  pun bețe în roate sau îl împing la vale. Cred că întreaga societate s-a mobilizat de la parlamentarii noștri care până la alegeri aveau direcții, promisiuni asemănătoare, ca ajunși în fotolii radical să-și schimbe macazul, adică încep culesul fără să semene, dezamăgind, debusolând întreaga societate.

Înțeleg că opoziția e necesară, dar să fie atât de agresivă, atât de dușmănoasă e prea mult. Cum procedează aleșii poporului, așa procedează și cei care i-au ales, care i-au aburcat în fotolii. Orice propunere e întâmpinată dușmănos, cu ceartă până se iau de piept. Mai încape îndoială că peștele de la cap…?

Pentru a vorbi despre integrarea în Uniunea  Europeană e necesar să începem de SUS. Acest parcurs să fie înțeles de ei, acceptat, de la ei să pornească promovarea.

Un rol însemnat în această privință îi revine INTELECTUALULUI. Această pătură are menirea să lumineze societatea, să o orienteze pe această cale de loc ușoară, să conștientizeze fiecare persoană că mai întâi trebuie să semene, ca mai apoi să adune, chiar dacă aceasta o vor face copiii, nepoții.

Are prinde bine cele cinci minute de cândva care, nu rareori se transformau în ore întregi, pentru  a explica și promova ideea parcursului european. O casă nu-și deschide ușile de cum o ridicăm. Un pom nu dă roade de cum îl sădim. Noi am trăit cum ne-a fost dat, cum am putut, copiii și nepoții au văzut altă viață și ei râvnesc la această viață. Să-i ajutăm.