Cu trecerea timpului, tot mai mult apreciem valoarea celei pentru care sensul vieții era o luptă veșnică. Pe 14 mai curent, ar fi împlinit 43 de ani. Dar, nu a fost să fie deoarece soarele vieții celei care a fost Cristina DUBENCO – LUPEI din orașul Sângerei, a apus prea devreme pentru ființa atât de dragă nouă. Moartea cu ghearele ei nemiloase i-a răpit viața în floarea tinereții ei, lăsând în urmă împietriți de durere părinții, soțul, copiii, surioara, rudele…
A părăsit această lume plină de controverse și suferință o ființă deosebită. A luptat până la ultima suflare pentru o viață mai bună, mai frumoasă, mai plină de demnitate, o viață trăită cu pasiune. A plecat acum trei ani un suflet candid și luminos către culmile înalte, unde-i pace și liniște.
Noi, cei care am cunoscut-o, nu ne putem resemna cu golul imens lăsat de ea. Cu suferința profundă în urma acestei plecări premature, nedrepte și absurde. Moartea a secerat-o, fără să o întrebe dacă și-a împlinit măcar o parte din râvnitele visuri.
Cristina DUBENCO-LUPEI, a fost, este și va rămâne model de frumusețe fizică și interioară. Încă de pe băncile liceului s-a afirmat în mai multe domenii, a urcat una după alta treptele evoluției intelectuale, pentru a deveni personalitate valoroasă. Cristina a realizat lucruri minunate în scurta-i ei viață. S-a dedicat cu multă dăruire profesiei și familiei, uneori în detrimentul sănătății personale. Păcat că frumosul ei drum s-a întrerupt prematur, provocând multă durere celor mai scumpi sufletului ei. Chipul ei blând, o voce de înger, o voce care vindecă, ne însoțește și acum ca o icoană, pașii noștri o caută mereu.
Am cunoscut-o, am admirat-o, apreciat-o…
Plecarea pe tărâmul de dincolo este o durere pentru fiecare inimă
De atunci, plâng întruna florile, plâng arborii, izvoarele, plâng toți acei care au cunoscut-o, căci a fost o ființă deosebită, excelentă. Cărarea pe care venea la casa părintească a rămas pustie, udată-n lacrimi și tristețe. O caută peste tot, dar nu o găsesc, o strigă și nu răspunde.
Vorbesc doar urmele ei lăsate pe pământ. Pentru cei dragi Cristina a rămas un vis frumos și foarte dureros, căci în floarea tinereții, la nici 40 de ani împliniți / Domnul cel Puternic la dânsul a luat-o. Dacă ar ști cât de mult le lipsește familiei bunătatea ei, sfatul și înțelepciunea vorbelor ei, privirea blândă a ochilor ei…
Atunci când iubești pe cineva îl porți în suflet și nu ți-l poate lua nimeni și nimic de acolo, nici măcar moartea, de acea îi vom păstra memoria în amintire. Morții mai au încă viața pe care le-o dăruiesc cei vii.
Cristina a fost o ființă excepțională, incredibilă i-a fost venirea pe lume, prezența, dar și plecarea…
Ne rugăm la Domnul să le dea puteri soțului, copiilor, părinților, surorii, cumnatului , rudelor, tuturor celor care o vor iubi mereu, să suporte și să-și ascundă durerea și pierderea irecuperabilă…
Fie-i veșnică amintirea. Dumnezeu s-o odihnească în pace pe ce-a care a fost CRISTINA-DUBENCO-LUPEI.
Lacrimi flori, regrete…
