Întrebarea care mă lasă nedumerit e cum s-a permis prin niște jocuri de culise a unor forțe politice din interior astfel ca România a fost exclusă din rândurile țărilor ce influențează politica energetică în zona Sud-Estului Europei? În aceaș zi pe rețelele de socializare fac cunoștință cu îngrijorările similare a unui prieten, Silvian Ionescu, secretar de Stat și comisar – șef al Gărzii de Mediu. Telepatie…? Nu, adică mai aș crede că am gândit în unison…
Ambii încercăm să găsim răspuns la multe întrebări legate de situația din sectorul energetic și scumpirile cu impact economic și social la gazele naturale din Țară.
În ultimii 15 ani în România, cu concursul a mai multor companii internaționale, s-au inițiat mai multe proiecte investiționale de explorare a rezervelor de gaze naturale din perimetrul Mării Negre. Cu puțin timp în urmă ANR anunță rezerve de peste 200 mld.m3 de gaze naturale. Explorarea transforma România într-un exportator de gaze, care anulează dependența de import din Rusia, asigura un climat concurențial în zonă. Nu mai vorbesc de miliarde de dolari ce pot alimenta bugetul național.
Dar nu a fost să fie. E de înțeles și strigătul de disperare a lui Silvian. Guvernarea PSD in 2017 inițiază și adoptă controversata lege offshore cu niște masuri de suprataxare și reglementări pe piața gazelor naturale ce, practic, stopează concesionarea gazelor din Marea Neagră, anulează investițiile și păstrează monopolul rusesc de export în regiune. Cel mai paradocsal, România importă de la ruși până la 3,5 mld.m3.
Un exemplu dureros al impactului.
Continuarea citiți în n.4 din 21 ianuarie 2022
