Duminică, 13 mai, curent, participanții la războiul din Afganistan au participat la Ștafeta Memoriei, dedicată comemorării confraților lor, decedați în misiunea internaționalistă în timpul acestui război. Treisprezece tineri care nu s-au întors, fiind aduși în sicrie de zinc, nu sunt uitați. Prin organizarea Ștafetei Memoriei, an de an, ei sunt comemorați prin miting de comemorare și popasuri de pomenire la fiecare mormânt, înconjurat cu flori, luminat de amintirile apropiaților, rudelor și multă dorință de pace.
Startul Ștafetei Memoriei a fost dat la Complexul Comemorativ „Pietate” din orașul Sângerei, printr-un mesaj de pomenire, un minut de reculegere și prin depuneri de flori.
Potrivit președintelui Uniunii Veteranilor Războiului din Afganistan Dumitru Scoropat „ tradițional organizăm Ștafeta Memoriei, mai bine de peste patru decenii, de la doi – trei după ce ne-am demobilizat și am revenit acasă, văzându-ne scăpați vii din ororile războiului din Afganistan. Pentru noi , tinerii de atunci adevărul era unul că am fost luați în misiune internaționalistă și ne-am făcut datoria , riscându-ne viața. Ne-am întors cu stresul războiului și acestei misiuni până acum în somn, în vise, în trăirile noastre, în toate simțirile. Ne-am întors nici unul sănătos, cu consecințe pe ființe, pe suflete, pe sănătate. Alții dintre noi nu s-au mai întors. Am mers și mergem an de an la mormintele lor. Îi comemorăm prin acțiunile ce le întruchipă de ștafeta memoriei. Avem această sfântă datorie,cât trăim pe acest pământ , mai avem un lucru sfânt – să ținem aprinsă făclia neuitării memorie celor 13 camarazi care au fost aduși din Afganistan în sicrie de zinc”.
Întâiul popas a fost făcut la mormintele tinerilor decedați din localitatea Pepeni. Președintele organizației teritoriale a veteranilor Ion Maxian, a susținut același lucru în mesajul său expus în fața rudelor adunate la morminte și a mamei sergentului Ion Lopotenco, decedatului, a rudelor lui Petrică Rotari, cu viața pierdută în războiul din Afganistan ,încăpută în numai 20 de ani. Ion Maxian cât și confrații săi au făgăduit că această tradiție nu va fi pierdută peste ani și ei o vor duce mai departe.
Popasurile de recunoștință și pomenire la mormintele confraților pierduți cu veste, fără veste au continuat în această sfântă zi de pomenire de la Pepeni, la Bălășești, la Bilicenii Vechi , la Monumentul eroilor și la mormintele lui Valentin Mereniuc, la Coada Iazului la Alexandru Steclear, la Chișcăreni, Boris Nicic, Bursuceni, Tăura, Sângereii Noi, Cubolta – peste tot unde sunt morminte cu vieți stinse la numai 20 de ani. Pentru nu știm care țară, care pace, or misiune. Au murit nevinovați, mobilizați din armată în foc de conflict provocat pentru extinderea teritoriului. Tot de puterile rusești cum o fac acum în Ucraina, să se extindă, că nu le ajung pământuri, nici pacea nu-i satisface. Mai departe să-și deplângă mamele feciorii, cum îl plânge mama Gafina pe Ion Lopotenco de la Pepeni, cum deplâng mamele feciorii mobilizați de Federația Rusă într-un război agresiv contra Ucrainei și poporului-confrate.
