Poem dedicat patriotului neamului sângerean, martirului
VALERIU GAFENCU
la 100 de ani de la naștere
Autor icoană şi text: Gheorghe GORUN
În Sângerei EL s-a născut,
A învățat și a crescut,
Surorile mult le iubea,
Părinții îi asculta.
Pe tatăl său îl ajuta,
Pe mama o respecta,
De surioare grijă avea:
Le învăța, supraveghea…
Cu toți El bine s-a purtat,
La școală bine-a învățat,
Apreciat de multe ori Şi de elevi, învățători.
Cu multe fete și băieți
A absolvit liceul de la Bălți.
De sfatul tatei a ascultat
La Iași, la facultate-a dat.
Rușii în țară au intrat
Și Basarabia au ocupat:
Pe patrioți i-au arestat,
Pe gospodari i-au ridicat…
Tata familia și-a luat
Spre Prut urgent au și plecat
Pe care înot l-au traversat.
Atunci i-a spus să asculte:
- Scumpul meu, iubit fecior,
Să ai grijă de surori,
De mama și de tata,
Și de a ta demnitate … - Le-am înțeles, tuță, pe toate,
Te voi urma până la moarte
Și îți promit: Cât voi trăi,
Pe Dumnezeu îl voi slăvi!
Tata s-a întors, l-au arestat…
Că în Sfatul Țării a votat
”Unirea” ca fost deputat,
Iar peste-un an a decedat…
Harnic, modest, străduitor,
Stimat de toți și muncitor,
Apreciat de profesori,
De ”frați de cruce” și surori.
Cinstit la suflet și curat,
Bun, înțelept și educat…
Peste un an e arestat,
Instanța nu l-a ascultat…
Procesul mult nu a durat
Un profesor s-a ridicat
Și a vorbit convingător: - Rog, cer cuvântul, domnilor!
De când lucrez la facultate:
Așa om bun, cu demnitate,
Deștept, capabil, priceput,
Ca el studenți nu am avut!
Cuvântul n-a fost ascultat,
Sentința s-a pronunțat,
Douăzeci și cinci de ani i-au dat
Și pe loc a fost arestat.
În închisori întemnițat
De Dumnezeu nu s-a lăsat
Acolo mult el se ruga,
În imnuri slave-L ridica!
Pe deținuți îi asculta,
Pe calea-dreaptă îndruma.
Cu grijă Biblia citeau
Și împreună se rugau…
Slugăii des îi pedepseau,
Călăii mult îi chinuiau,
Bătăi și înjosiri primeau
Dar de Domnul nu se lăsau…
Slăbit de tot, epuizat,
Pe pat ședea el rezemat
Doctorul leacul i-a adus
Colegii zahăr i-au propus…
El capul ușor l-a ridicat
În șoaptă așa s-a exprimat: - Pe Isus l-au uns cu fiere,
Dar mie îmi aduceți miere?
Altuia leacul l-a cedat,
Zahărul l-a refuzat
Și pe toți i-a anunțat: - Ziua plecării mi-am visat… Mărturist, împărtășit…
Iată, ceasul i-a venit.
Cu ochi închiși, capul plecat
La Domnul el s-a adresat: - Doamne, dă-mi a ta robie
Și sufletul eliberează mie
Și ia-mi această libertate
Ce sufletul robit nu-l iartă!
Ion lumânare a aprins
Cu mâna ochii i-a închis
Și a șoptit colegilor: - S-a dus Sfântul Închisorilor…!
Cu crucea-n gură El s-a stins,
La Domnul, la Cristos Isus.
Cu al său suflet nevinovat
La Dumnezeu s-a ridicat…
Și a rămas în ciuda lor,
În ciuda comuniștilor,
Călăilor… ateilor…
În veci Sfântul Închisorilor!!!
