Cea mai teribilă amețeală, totuși, este cea de putere, sinonim cu dictatura care atacă conștiința. Dacă nu mă credeți, să Vă povestească Vladimir Voronin cum e să fii cherchelit de puterea suverană.
În fond și la urma urmei nu dictatura este cel mai mare păcat al lui. Mai cunoaștem și alți nătăfleți fără obligativitate, încurajați să ne domine. Păcatul de moarte a lui Voronin Dodon, Șor și al tuturora activiștilor de ieri și de azi este nerușinarea cu care ne-au creat acest trai. În loc să investească în oameni, agenții Moscovei investeau în propagandă, ne-au uscat creierii cu directive și predici.
Dar, cum rămâne cu iubirea creștinească față de acesti vrăjmași? – mă întreabă un om de bună credință. A iubi dușmanul, zic, nu înseamnă a fi părtaș cu el. Nici Dumnezeu nu ne-ar pedepsi dacă am ignora total postcomunismul și socialismul. Iar alde Voronin, Dodon, Șor și mulți alde ei, nu trebuie neapărat urâți ci ținuți sub control până când le vor ieși din cap prostiile și beția de putere.
Continuarea citiți în n.25 din 25 iunie 2021
