A venit în Republica Moldova tocmai din Africa ca să-și facă studiile universitare și a reușit să învețe limba română în aproape trei luni, devenind un exemplu demn de urmat pentru moldovenii care nu au izbutit să cunoască limba țării în zeci de ani, sau, poate, nu doresc să o descopere. Vorbim despre Serge MANGOLE, refugiat din Congo, stabilit în satul Pepeni.
Serge MANGOLE este originar din Republica Democratică Congo. În anul 2004 și-a părăsit țara din cauza conflictelor armate neîncetate, alegând să-și continue studiile la ULIM, Facultatea de inginerie și informatică. În anul 2014 a susținut examenul la limba română și la cunoașterea Constituției Republicii Moldova, iar în următorul an a devenit moldovean cu acte în regulă.
„Eu din respect pentru acest popor am ales mai întâi să cunosc limba și sunt mândru că astăzi o vorbesc fluent. Apoi, treptat au venit tradițiile și obiceiurile. Cred și sunt convins că dacă iubești oamenii din țara unde ai fost primit, din respect, trebuie să cunoști ce tradiții și obiceiuri au, dar limba este foarte importantă în societate,” a afirmat Serge MANGOLE.
De aproape 15 ani, bărbatul este profesor de informatică și educația fizică la LT „A. Agapie” din satul Pepeni. El antrenează echipa de fotbal. S-a căsătorit cu o moldoveancă din Pepeni, cresc și educă împreună doi copii minunați.
Serge MANGOLE este un exemplu pozitiv de incluziune a unui imigrant într-o societate cu tradiții noi.
Întâlnesc personae care de-o viață trăiesc printre noi, de-o viață mănâncă pâinea acestui meleag, dar cum se numește aceasta în română nu știu, și nici firescul mulțumesc nu-l pot rosti, ca să nu mai vorbim de o comunicare în limba țării care i-a adoptat, care le-a deschis larg ușile pentru ca ei să intre prin ele fără ca să fie nevoiți să bată, iar ei să intre prin ea abia după ce li se va răspunde, și din acest motiv au tot venit cu hurta, încât mă tem că de la o vreme s-ar putea întâmpla ca nu ei să trăiască, cum am remarcat la începutul frazei, printre noi, ci noi printre ei, neapărat îmi amintesc de Serge MANGOLE, care spunea: „trebuie să-i respecți pe cei în a căror casă ai intrat:” Și mă gândesc, în această ordine de idei, că conaționalii noștri, plecați la diferite munci peste hotare, oameni simpli de la țară, pe alocuri aproape fără carte, oriunde au plecat să-și câștige bucata de pâine, au învățat limba băștinașilor, o vorbesc în măsura în care pot până ajung să se înțeleagă reciproc. Și nu li e rușine că nu o cunosc la perfecție, iar vorbitorii limbii în cauză, la rândul lor, nu se supără că cineva le schimonosesc cuvintele.
Iar când rușii ne spun că ei nu ne vorbesc limba fiindcă nu o cunosc sau nu vor să ne-o schimonosească.
Am observant un gest frumos și din partea unor personalități străine, ambasadori sau oameni împuterniciți cu diferite misiuni în țara noastră, în foarte scurt timp învață cuvintele magice, cuvintele care îi apropie de sufletele noastre bune, blânde, înțelegătoare.
Apropo, nu-mi amintesc, nu vreau să greșesc, dar vreau să aflu, Oleg OZEROV, cum ne-a salutat când a călcat pentru prima oară pământul nostru Dar lavrov, pescov, zaharova ?Că rușii de până la dânșii, unii dintre ei stabiliți cu traiul în republica noastră chiar de secole, n-au ezitat să-și facă națiunea de rușine, demonstrând că nu-s capabili să învețe de-a lungul timpului barem câteva cuvinte în limba română. De exemplu cum se spune „Bună ziua.”
Cinstirea limbii române, a istoriei naționale și a înaintașilor îți îndreaptă coloana vertebrală și te lasă să simți din plin frumusețea înălțătoare a dragostei față de tot neamul tău cel românesc.
