De luni, 1 septembrie, începe un n ou an școlar. Cei care urmează să treacă pragul școlii pentru prima dată freamătă de bucurie. Pentru unii elevi însă școala e o adevărată încercare. Odată cu anul școlar părinții se confruntă cu o serie de probleme. Mulți copii nu vor să învețe și sunt momiți cu promisiuni: „Dacă înveți sau iei nota cutare, îți permit la calculator, la film, la discotecă, îți cumpăr…vei merge în vacanță în…”
Aceasta e o realitate anormală. Copiii urmează a fi ajutați să înțeleagă că învață nu pentru părinți, profesori sau note. „Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm,” spunea Seneca. A învăța este un proces firesc și strict necesar fiecărui om. Nu învățăm de dragul învățăturii, ci pentru ca să ne formăm ca personalități. E foarte greu și anevoios drumul de la individ la personalitate.
Poate nu este atât de im portant ce, cât, cum învățăm și cum aplicăm în viață cunoștințele acumulate. Sarcina principală a părinților este să le cultive odraslelor lor dragostea pentru carte și, în general, pentru tot ce este ziditor. Copiii trebuie educați astfel încât să înțeleagă că precum părinții muncesc, la fel și ei sunt implicați într-un proces destul de dificil, numit educație. „Rădăcinile învățăturii sunt amare, dar roadele ei sunt dulci” (Aristotel).
Însă ar trebui să pornim de la esență. De multe ori ni se accentuează necesitatea de a învăța, însă mulți nu știu cu ce se „mănâncă” această învățătură. Astfel, trebuie să-i ajutăm pe copii să învețe a învăța, ca să o facă cu plăcere, cu toată seriozitatea și de sine stătător.
Nu vom obține nimic cu forța, învățarea trebuie să fie un proces firesc și lent, care durează atât timp cât trăim. Nu în zadar se zice în popor că învățăm toată viața.
„Învățăturile date cu forța nu pot dăinui în suflete, pe când învățăturile primite în suflet cu plăcere și cu bucurie rămân de-a pururi” – ne spune Sf. Vasile cel Mare.
Vine vremea când învățăm învățând pe alții și astfel spunem că dobândim experiența vieții. Informația trebuie să treacă prin facultățile noastre trupești și sufletești, să fie analizată, aranjată și implementată în viață. De aici și necesitatea de a oferi informația potrivită la vârsta potrivită.
E trist să vezi atâtea mame care se îngrijesc de multe, dar uită de educația copiilor. Îi lasă în grija bonei, a calculatorului, a televizorului…a străzii. Dar, uneori, o zi fără supravegherea părinților poate fi fatală. Fiți alături de copiii dumneavoastră.
Marea majoritate a cazurilor de suicid sau pierdere a vieții în rândul copiilor demonstrează neimplicarea sau implicarea incorectă, inoportună, întârziată a părinților. Copiii au nevoie de sprijin și încurajare la fiecare etapă a creșterii. Părinții trebuie să le devină primii prieteni, altfel îi pierd.
Ajutați-i să însușească materia singuri, doar ghidați și verificați de către dumneavoastră. Fiecare copil este unic și irepetabil, și potențial este individual. Nu toți copiii au capacități maxime de însușire a informației. Dar fiecare are calea și menirea sa în viață. Să-i ajutăm să le descopere.
Și cel mai important, în acest proces, numit educație și formare a personalității, să nu-L excludem pe Dumnezeu. Să-i deprindem pe cei mici cu rugăciunea și să le arătăm și cealaltă viață, cerească, de care să fie conștienți și spre care să tindă.
Să mergem în pas cu fii și fiicele noastre, crescând împreună în virtute, prinzând la minte, și astfel ne vom călăuzi corect copiii!
